luni, 31 martie 2014

Diabetul si alaptarea

         Ultima perioada a fost una extrem de grea, cu repercursiunile de rigoare asupra glicemiilor. Pe 12 martie l-am alaptat ultima oara pe bebele meu, care acum e mare , are 1 an si 5 luni. Pe langa faptul ca am intarcat copilul s-au ingramadit si multe alte buclucuri care mi-au facut viata amara.
        In consecinta doza mea de Lantus a crescut de la 10 la 12 u si de doua zile glicemiile sunt cat de cat mai bune, de fapt incomparabil mai bune decat in ultimele trei saptamani.
        Am ales sa scriu ceva pe blog pentru a pune putina vointa de a continua ce am inceput.
        Alaptarea a fost unul dintre cele mai minunate lucruri din viata mea, datorita minunatelor sentimente de comuniune cu copilasul. Faptul ca am diabet nu m-a impiedicat sa fac acest lucru, tocmai de aceea am ales acest subiect, pentru a incuraja si pe alte mame cu diabet sa isi alapteze bebelusii.
       Dupa ce m-am zbatut foarte mult in maternitate sa primesc informatiile si sprijinul necesar ca sa imi alaptez puiul,  in cele din urma am reusit in ciuda piedicilor la propriu care mi-au fost puse.  Ca nu ai lapte, aceasta este in primul rand o lipsa de informare... laptele vine de abia dupa ce dispar din organism si ultimii hormoni produsi de placenta si aceasta dureaza cateva zile, uneori si 7... Multe mame sunt descurajate cand aud aceste cuvinte din partea asistentelor din maternitati. 
       Prima data sanul produce colostrul, care este intr-o cantitate foarte mica asa cum mic este si stomacelul noului nascut, 10 ml fiindu-i de ajuns in prima zi. Acest colostru este nespus de important pentru bebe, pentru ca ii transmite anticorpi, este exact ce ii trebuie pentru a incepe un bun start in viata.  Il ajuta sa elimine si meconiul, primul scaun, care daca este eliminat prea tarziu creste riscul de icter.
     Apoi este laptele de tranzitie, ceva la mijloc intre colostrul si lapte.Dar nu despre aceasta este vorba in aceasta postare.
     Mamele cu diabet isi pot alapta copii ca si mamele fara diabet. 
     Care este impactul alaptarii asupra glicemiilor?
     Fiecare persoana reactioneaza diferit la acest lucru, dar in general dupa o masa la san a bebelusului glicemiile au tendinta sa scada, pentru ca incepe din nou procesul formarii laptelui, in care sunt utilizate si glucide din corpul matern. Insasi faptul ca in structura lui sunt si proteine are un impact asupra glicemiei mamei.
     Hiperglicemiile pot aparea datorita stresului, a oboselii dar nu cred ca sunt legate de alaptare. Dimpotriva alaptarea ajuta la a face fata provocarilor meseriei de mama, datorita unori hormoni care se elibereaza in timpul hranirii pruncului la san.
    Este bine ca fiecare mama ( cu diabet) care alapteaza  sa  cunoasca prin testare modul in care i se modifica glicemiile legat de alaptare. Astfel va fi suficient sa aduge un aport de glucide care sa previna scaderea glicemiilor in timpul sau dupa alaptare.
     Este doar o presupunere a mea,  mi s-a parut ca glicemiile imi scad drastic doar daca bebe a supt mai mult lapte, trecand mai mult timp de la ultima masa.  Nu am avut probleme cu scaderea glicemiilor pe alaptare, pana in momentul cand am rarit mesele la san si la culcare bebe lua o masa copioasa. Sau inainte de somnicul de pranz, din acelasi motiv.
     Banuiesc ca alaptarea la cerere nu afecteaza glicemiile prea mult. Probabil cine alapteaza dupa program sau rar poate resimti mai acut scaderea glicemiilor legata de momentul alaptarii.
     Pe perioada alaptarii, mai ales in primele luni nu prea am avut grija de mine si diabetul meu, dar nu din pricina alaptarii ci datorita intregului arsenal de ingrijiri si griji legate de cresterea copilului. Cred ca a doua oara m-as stradui mai mult sa am grija si de mama copilului meu, de mine.
      De asemenea am continuat sa am un numar mare de carbohidrati, 250 in medie, 50, 80, 80 si ciuguleli, ajungand uneori si la 300...fara ca insa sa ma ingras deloc. Curios a fost ca dupa ce am dat jos 7 kg, fara intentie, treptat, in primele luni dupa nastere, am ajuns la 57,5 kg pe linie, pana in ziua de azi.
     Imediat ce am intarcat copilul mi-am pierdut pofta de mancare si am trecut la mese mai sumare, ca inainte de sarcina. Nu mai simt deloc nevoia sa mananc mult, dar mi-e teama sa nu fie si deprimarea de vina.
      Prabusirea hormonala asociata intarcarii a avut un impact teribil asupra starii mele emotionale. Micile sau mai marile neajunsuri din viata par sa ma afecteze teribil si pentru prima oara dupa nastere am tras un plans zdravan. Optimismul meu pare ingropat undeva in adanc si parca a iesit un pic la suprafata dupa plans.
     Adevarul este ca ma confrunt cu probleme serioase care necesita foarte multa rabdare si iscusinta pentru a fi rezolvate, ca sa nu mai zic ca uneori mi se par fara iesire...Oare?
     Daca ar fi sa o iau de la capat as incerca sa am glicemii mai bune si dupa nastere, pentru ca bebe s-a cam dolofanit de la lapticul meu dulce dat la cerere. S-a nascut cu 3,2 kg si la doua luni avea deja 7 kg. Pana la 4 luni a ajuns la 9 kg apoi nu a mai luat asa mult in greutate. A luat-o usor usor spre 10, ca la un an sa aiba 11,5 kg, iar acum 12,5.
     In concluzie, alaptarea a fost o experienta de viata foarte pozitiva, care nu a facut rau diabetului meu si nici nu a fost defel impiedicata de acesta. Daca am avut si glicemii mari a fost neglijenta mea.
     Ocazional bebe a avut parte si de cate o portie de lapte duuulce cum numai o mama dulce poate sa ofere.

duminică, 9 martie 2014

Impactul mesei de seara asupra glicemiilor de noapte

          De doua luni jumatate sunt intr-o vanatoare intensa de glicemii bune, cu scopul de a scadea ultima glicata de 8 spre un 6. Ne mai dorim un copil si ar fi bine sa exersez inca de pe acum in mentinerea unor glicemii normale. Din pacate ultimele zile au fost groaznice in aceasta privinta, acum de exemplu am peste 200...Stresul si dependenta de dulce la stres...
      La un moment dat pe cand incepusem sa mananc mese cu indice glicemic scazut, ajunsesem sa ma satur si fara prea multi carbohidrati.Mai ales la masa de seara nu mai simteam nevoia sa mananc foarte multi CH. Astfel am mancat de cateva ori cam 40CH in loc de 80 precum obisnuiesc. Prima data am avut glicemia 45 la 7 dimineata.... si ma intreb cate ore am stat sub nivelul marii...ma simteam grozanic, cu trupul inghetat si muschii inclestati. Facusem parca si o corectie care de obicei nu mi-ar fi facut probleme. Am dat vina pe corectie si nu am dat importanta faptului ca nu am mancat suficient la cina. Mi  s-a mai intamplat de cateva ori sa observ ca glicemiile de noapte scad abitir in conditiile in care nu as fi avut probleme de obicei. Asa ca nu mi-a fost greu ca in cele din urma sa observ ca totul avea legatura cu numarul mic de carbohidrati consumati la masa de seara. Asa ca am inceput din nou sa imi mananc glucidele  80 la numar si am intrat in normal, fara hipoglicemii de noapte.
         Am mai observat ca daca consum la cina alimente grele combinate cu carbohidrati pot experimenta o hiperglicemie la te miri ce moment al noptii...
        Ma lupt din greu sa mentin ora mesei de seara in jur de 19, 19:30, pentru a nu mai da in hipoglicemii pe la ora 23, cand se potenteaza actiunea rapidei ramasa in organism de la masa de seara.
        Indicele glicemic scazut aduce rezultate uimitoare asupra nivelului glicemiei postprandiale si nu numai. Partea dificila este cum reusesc sa mentin si numarul obisnuit de carbohidrati pentru ca nu imi doresc sa mananc low-carb. Am reusit din greu, nu insa cu o victorie rasunatoare, pentru ca de multe ori m-am plafonat pe anumite alimente.
        Nu am mai reusit sa scriu pe blog pentru ca...am dormit. Singurul moment al zilei cand pot intra pe net fiind noaptea, cand trag un cablu de 7m pe hol pana in dormitor. Ziua ar fi un prilej de disputa acest cablu, intre mine si copilas, ca sa nu mai zic ca laptop-ul ar fi in special vizat de catre pui.
         Ca sa ma intorc al oile mele, masa de seara este inca o problema nerezolvata complet pentru ca atunci cand ating un aspect ramane un altul fara rezultate bune. Ideal ar fi ca aceasta masa de seara sa nu fie grea, sa aiba suficienti carbohidrati, sa nu produca hiperglicemii nocturne, sa fie rapid de preparat, sa imi dea satietate si...sa fie gustoasa.