Sunt putin derutata de cand cu schimbarea orei. Atunci cand trebuie sa fac corectii sau daca intarzii o masa trebuie sa ma gandesc daca s-a dat ora asta in urma sau inapoi, cat era inainte de modificare, in ce interval al zilei se incadreaza corectia. Una este sa fie 3am alta 4am, una e 11am alta e 12...Alta e 22:00 alta e 23:00.
Astazi la ora 22, dupa ora de iarna, a trebuit sa aplic o corectie. Am fost tentata sa imi fac 1,5u dar mi-am amintit ca e ora de iarna, asa ca am facut 1u, pentru ca inainte era ora 23 si deci varful acestei corectii vine acum dupa miezul noptii cand am sensibilitatea cea mai mare la insulina. Imi va scadea cu 100 glicemia, dupa ora 0:00. Daca nu era ora schimbata ar fi scazut cu 80mg/dl, pana in miezul noptii.
Ma intrebam daca dupa o vreme cu noua ora granitele sensibilitatii la insulina se vor aseza pe aceleasi ore ca inainte sau se vor adapta noului program de somn si activitate. Am intrebat un medic si mi s-a spus ca se vor mentine pe vechile ore. Adica de acum inainte, pana la ora de vara, ora 3am va fi inceputul cresterii rezistentei mele de dimineata la insulina, nu 4am. Oricum voi fi cu ochii pe glicemii.
Astazi, pe ora de iarna, am avut o usoara hipoglicemie la 11,30 in loc de 12,30. Ei, a trecut doar o zi de la mutarea orei.
Probabil voi continua un timp sa fiu buimacita. Pana una alta ma bucur de mai mult somn, pentru ca noptile sunt mai lungi. Pana si copilasul meu e mai somnoros si adoarme mai devreme. Saptamana trecuta a implinit un an. Anul trecut nu am avut timp nici macar sa ma gandesc la schimbarea orei, nu mai erau nici zile, nici nopti, totul era atemporal, in efortul de a ingriji un nou- nascut.
Nu-i mare lucru cu schimbarea orei, dar este inca un mic detaliu care uneori poate conta foarte tare.1u sau 1,5 face diferenta intre o glicemie normala si o hipoglicemie nocturna.
In concluzie, aspectul care mi e pare cel mai important odata cu trecerea la ora de iarna, este ca trebuie sa fim atenti cu corectiile facute dupa ora 21:30 (NovoRapid) pentru ca vor avea varful dupa vechiul miez de noapte. Cine are alte insuline trebuie sa calculeze altfel, dar trebuie sa tina cont de schimbarea orei, pentru a nu avea hipoglicemii nocturne pe rapida.
luni, 28 octombrie 2013
joi, 24 octombrie 2013
Pe ganduri
Nu sunt in apele mele. Astazi, de fapt ieri deja, a fost inmormantarea bunicii care m-a crescut in primii ani ai copilariei si unde mi-am petrecut vacantele de vara. Nu am putut sa ma duc. Am sentimente intense de vinovatie si durerea pierderii, fapt care s-a simtit astazi intens la glicemii, 200, 300. De abia am mai tras de mine sa mai scriu pe blog zilele astea. Nici nu stiu daca voi mai reusi o vreme sa fiu consecventa.
Zilele trecute am mai lecturat niste articole despre diabet de pe diverse site-uri. Culmea ca am tot dat despre importanta mentinerii unor glicemii in limitele omului sanatos, ca altfel nu e de gluma.
As adauga totusi ca nu e de gluma nici cu riscul de hipoglicemie care pandeste pe langa mentinerea unor glicemii normale, mai ales cand nu exista posibilitatea de testare deasa, continua aproape. (iar CGM-ul :) )
Oricum am ramas pe ganduri. Uneori traiesc iluzia unui bun control al diabetului.Adeseori. Pe ganduri am cazut cand am citit articolul unui diabetic pe Diatribe cum ca nu sunt toti carbohidratii creati egali, despre impactul indicelui glicemic. Dar nu asta m-a contrariat, ci faptul ca acestui om i se parea un 165 avut dupa o masa cu glucide rapide (experiment) ca fiind cam mult....Si atunci m-am gandit de cate ori nu sar 180, si chiar 250...Si am fost asigurata ca e normal asa la o ora dupa masa, plus ca atunci se zice ca nu se ia test pentru ca nu are relevanta...
Al doilea lucru care m-a afundat si mai rau in ganduri a fost un articol despre glicare, un termen stufos de care am fugit tot timpul. Ideea este ca hemoglobina glicata e unul dintre aspectele glicarii, glicare care are loc cu toate proteinele din organism. Ups! e de rau, clar. Facem glicata ca sa vedem cat de glicati suntem de fapt per total...
Ei bine, glicarea aceasta nu e a buna.Si e factorul care duce la complicatii garantat. Pe masura ce glicata creste de la 4,6....in sus apar gradat, in functie de procentaj (si genetica desigur) riscurile bolilor cardiovasculare si ale celorlalte complicatii monstruoase. Zice ca au fost oameni fara diabet care au facut infarct pentru ca de felul lor erau mai pe 5 cu glicata. Bineinteles ca a fost si factorul genetic si cine stie ce alte boli, ma gandesc eu...
Partea pozitiva a lucrurilor, pe care am cautat-o ca sa imi revin, a fost ca la fiecare punct cu care scade glicata se reduc considerabil riscurile dezvoltarii anumitor complicatii, unele si cu 20%. Scazi de la 8 la 7 mai scapi de 20%... Frumos asta, dar vezi, mai exista totusi riscuri.
Un alt aspect pozitiv, dar care nu este pretuit cum se cuvine, de fapt e neglijat, este acela ca un diabetic poate lua anumite suplimente care sa reduca stresul oxidativ, actiunea radicalilor liberi de care el este de-a dreptul invadat zilnic. Am gasit o lista cu anumite suplimente de acest gen. Voi reveni cu o postare in acest sens.
Acum ramane de vazut cine produce suplimentele acestea cu simtul raspunderii, fara tepe, si cate se pot lua zilnic. Banuiesc ca nu tot listoiul. In cazul meu ramane de vazut si care se potrivesc in alaptare, eventual si intr-o viitoare sarcina. Si iar raman fara suplimente...
Diabeticii au tendinta spre anumite carente de vitamine si minerale.Au stres oxidativ intens. Au glicare intensa in organism. Sunt adeseori deshidratati. Adeseori mananca incorect, nu variaza suficient alimentele. Dar li se prescriu doar insulina sau medicamente antidiabetice. Dieta are trasaturi generale si atat.
M-a contrariat tot timpul faptul ca nu ni se indica si anumite suplimente care sa reduca efectul dezastruos al glicarii...Sa le luam pe banii nostri, dar sa stim de ele.
Semnalul de alarma era pus pe faptul ca ne canalizam atentia doar pe nivelul glicemiilor dar uitam sa tratam si ravagiile zilnice pe care le fac hiperglicemiile.
Cea mai spinoasa problema cred ca este totusi lipsa testelor de glicemie. Nu isi vor permite multi CGM-uri . Sunt multi care nu isi permit 3 testari pe zi, cu totul insuficiente pentru o tinta glicemica stricta, in limitele omului sanatos. Pana la urma de aceea se zice ca avem diabet, pentru ca nu avem glicemii normale, si de aceea diabetul este o boala pentru ca aceste glicemii anormale fac ravagii, rod tot...
In concluzie facem cat putem de mult, cu ce putem, pentru a controla diabetul. Fara resemnare. Tot mai bine decat deloc. Si ar fi ceva mai putine complicatii. Sau mai deloc complicatii. Sau deloc...Important este sa nu ne lasam invinsi.
Zilele trecute am mai lecturat niste articole despre diabet de pe diverse site-uri. Culmea ca am tot dat despre importanta mentinerii unor glicemii in limitele omului sanatos, ca altfel nu e de gluma.
As adauga totusi ca nu e de gluma nici cu riscul de hipoglicemie care pandeste pe langa mentinerea unor glicemii normale, mai ales cand nu exista posibilitatea de testare deasa, continua aproape. (iar CGM-ul :) )
Oricum am ramas pe ganduri. Uneori traiesc iluzia unui bun control al diabetului.Adeseori. Pe ganduri am cazut cand am citit articolul unui diabetic pe Diatribe cum ca nu sunt toti carbohidratii creati egali, despre impactul indicelui glicemic. Dar nu asta m-a contrariat, ci faptul ca acestui om i se parea un 165 avut dupa o masa cu glucide rapide (experiment) ca fiind cam mult....Si atunci m-am gandit de cate ori nu sar 180, si chiar 250...Si am fost asigurata ca e normal asa la o ora dupa masa, plus ca atunci se zice ca nu se ia test pentru ca nu are relevanta...
Al doilea lucru care m-a afundat si mai rau in ganduri a fost un articol despre glicare, un termen stufos de care am fugit tot timpul. Ideea este ca hemoglobina glicata e unul dintre aspectele glicarii, glicare care are loc cu toate proteinele din organism. Ups! e de rau, clar. Facem glicata ca sa vedem cat de glicati suntem de fapt per total...
Ei bine, glicarea aceasta nu e a buna.Si e factorul care duce la complicatii garantat. Pe masura ce glicata creste de la 4,6....in sus apar gradat, in functie de procentaj (si genetica desigur) riscurile bolilor cardiovasculare si ale celorlalte complicatii monstruoase. Zice ca au fost oameni fara diabet care au facut infarct pentru ca de felul lor erau mai pe 5 cu glicata. Bineinteles ca a fost si factorul genetic si cine stie ce alte boli, ma gandesc eu...
Partea pozitiva a lucrurilor, pe care am cautat-o ca sa imi revin, a fost ca la fiecare punct cu care scade glicata se reduc considerabil riscurile dezvoltarii anumitor complicatii, unele si cu 20%. Scazi de la 8 la 7 mai scapi de 20%... Frumos asta, dar vezi, mai exista totusi riscuri.
Un alt aspect pozitiv, dar care nu este pretuit cum se cuvine, de fapt e neglijat, este acela ca un diabetic poate lua anumite suplimente care sa reduca stresul oxidativ, actiunea radicalilor liberi de care el este de-a dreptul invadat zilnic. Am gasit o lista cu anumite suplimente de acest gen. Voi reveni cu o postare in acest sens.
Acum ramane de vazut cine produce suplimentele acestea cu simtul raspunderii, fara tepe, si cate se pot lua zilnic. Banuiesc ca nu tot listoiul. In cazul meu ramane de vazut si care se potrivesc in alaptare, eventual si intr-o viitoare sarcina. Si iar raman fara suplimente...
Diabeticii au tendinta spre anumite carente de vitamine si minerale.Au stres oxidativ intens. Au glicare intensa in organism. Sunt adeseori deshidratati. Adeseori mananca incorect, nu variaza suficient alimentele. Dar li se prescriu doar insulina sau medicamente antidiabetice. Dieta are trasaturi generale si atat.
M-a contrariat tot timpul faptul ca nu ni se indica si anumite suplimente care sa reduca efectul dezastruos al glicarii...Sa le luam pe banii nostri, dar sa stim de ele.
Semnalul de alarma era pus pe faptul ca ne canalizam atentia doar pe nivelul glicemiilor dar uitam sa tratam si ravagiile zilnice pe care le fac hiperglicemiile.
Cea mai spinoasa problema cred ca este totusi lipsa testelor de glicemie. Nu isi vor permite multi CGM-uri . Sunt multi care nu isi permit 3 testari pe zi, cu totul insuficiente pentru o tinta glicemica stricta, in limitele omului sanatos. Pana la urma de aceea se zice ca avem diabet, pentru ca nu avem glicemii normale, si de aceea diabetul este o boala pentru ca aceste glicemii anormale fac ravagii, rod tot...
In concluzie facem cat putem de mult, cu ce putem, pentru a controla diabetul. Fara resemnare. Tot mai bine decat deloc. Si ar fi ceva mai putine complicatii. Sau mai deloc complicatii. Sau deloc...Important este sa nu ne lasam invinsi.
marți, 22 octombrie 2013
Glicemiile postprandiale
Alaturi de glicemiile de dimineata, de cele preprandiale si cea de la culcare , glicemiile postprandiale ar trebui sa fie un element cheie de urmarit in bunul control al diabetului. (Hai si de cea din toiul noptii daca e nevoie)
Din pacate multi diabetici nu isi permit sa testeze aceste valori de dupa masa, trecand astfel neobservate hiperglicemii si chiar hipoglicemii cu care treptat se obisnuiesc si nu le mai percep.
Mi s-a tot repetat sa iau glicemia la doua ore jumatate dupa masa, dar am tot testat si mai devreme, de nevoie, pentru ca in sarcina nu percepeam hipoglicemiile si le vanam incepand cu o ora de la injectie...Daca nu faceam asa eram in pericol si eu si pruncul.
De atunci am ramas cu acest obicei si cumva am ajuns sa intuiesc cand risc hipoglicemie. Am o senzatie de pericol care ma face sa fiu atenta. Uneori am 90 la varful actiunii rapidei dar simt ca nu scade, am o anumita senzatie de siguranta. Verific totusi, nu ma bazez pe mine.
Ei bine, valorile de la aceste doua ore de dupa masa ar trebui sa fie sub 180, dupa unii 160 sau chiar 140. Bine ar fi sa fie glicemii normale. Se zice ca 180 a ramas din inertie, pentru ca era valoarea care indica ca o persoana are diabet, atunci cand depasea acest prag la doua ore dupa masa. Aceasta nu inseamna insa ca un diabetic se poate multumi cu glicemia 180 . E ca si cum te-ai putea multumi si cu complicatiile diabetului...
Hiperglicemia are efect devastator indiferent de ora la care survine si nu conteaza daca e dupa masa sau alcandva. Conteaza doar in sensul ca acea glicemie de dupa masa arata ca nu ai calculat bine ceva, ca se poate mai bine. In rest daca ai 180 o ora jumatate pana la testare, ai glicemie buna pe ecran la test, apoi iar creste si nu stii, nu cred ca este mare realizare. O, iar vine vorba de CGM...Chiar e un lucru bun, dar sa redea corect glicemiile.
In timpul sarcinii am avut o perioada cand aveam glicemii bune pana la 2 ore jumatate dupa masa, cand erau peste 130, peste tinta, si apoi iar erau bune la 3 ore. Doar cand mi se cerea test nu erau in tinte. Eram dojenita ca nu sunt bune iar eu ma gandeam cu ce afecteaza mai mult faptul ca erau la 2 ore si nu la 3, media era aceeasi...
Cred ca ideal ar fi ca la diabetic in orice moment al zilei glicemia sa nu depaseasca 140mg/dl. Dar cred ca gradul de risc de hipoglicemii majore nedepistate si netratate corespunzator are un cuvant mai greu in treaba asta, pentru ca nu ne incalzeste cu nimic sa evitam complicatiile diabetului, dar sa murim de hipoglicemie.(ei, nici chiar asa, dar totusi hipoglicemiile mari pot da leziuni pe creier sau alte dezastre la cei care mai au si alte boli sau la copii).
Deci ideal ar fi sub 140 sau oricum cat mai aproape de normal, dar fara hipoglicemii grave.
Un mare obstacol in obtinerea unor tinte glicemice mici este imposibilitatea de a testa des. Cred ca pentru fiecare 3 teste lipsa se pot adauga in plus la glicata 0,5...pentru ca nu ne permitem sa riscam hipoglicemii mari. Un autocontol strict este totdeauna amenintat de hipoglicemii, fie ele si mici. Un autocontrol strict de durata duce la imposibilitaea de a mai percepe hipoglicemiile...de aici necesitatea de a avea suficiente teste sau un CGM.
Hiperglicemiile posprandiale pot fi evitate consumand la masa alimente cu un indice glicemic mic. De asemenea exercitiul fizic are un rol pozitiv in reglarea glicemiilor posprandiale si pe toata ziua. Efectul benefic al exercitiului fizic se poate resimti si 48 ore...Si nu in ultimul rand conteaza dozarea corecta a insulinei preprandiale si deciderea momentului injectarii, calculul corect al carbohidratilor si al indicelui glicemic al combinatiei de alimente consumate la masa repectiva. Conteaza desigur si dozarea corecta a insulinei bazale. Daca de obicei glicemia de dupa 3-4 ore de la masa si preprandiala nu e in tinte inseamna ca mai trebuie marita putin bazala.
Dupa parerea mea ar tebui testat dupa orice masa glicemia de la 60-80minute pentru a ne invata ce impact au alimentele asupra glicemiilor noastre si a ne obisnui cum sa combinam mancarurile ,cum sa le evitam pe cele cu impact mare asupra gliemiei posprandiale, pentru a depista greselile de calcul, pentru a preveni hipoglicemiile.
Testul de la 2- 2,5 ore dupa masa ar trebui deja sa arate valori normale ale glicemiei, pentru ca majoritatea carbohidratilor sau metabolizat, exceptie facand amestecurile grele, indigeste.
Mancam ca sa traim. Mancam, ne poate creste mai mult glicemia la noi diabeticii, de aceea pentru noi e foarte importanta testarea de dupa masa. Daca nu avem suficiente teste ne testam cand consideram ca ne ajuta mai mult sa avem un bun control glicemic, cand stim ca putem face ceva pentru a imbunatati glicemia:corectie, exercitiu fizic, luare aminte pentru alta data...
Hiperglicemiie posprandiale provoaca in timp multe dintre complicatiile diabetului.
Din pacate multi diabetici nu isi permit sa testeze aceste valori de dupa masa, trecand astfel neobservate hiperglicemii si chiar hipoglicemii cu care treptat se obisnuiesc si nu le mai percep.
Mi s-a tot repetat sa iau glicemia la doua ore jumatate dupa masa, dar am tot testat si mai devreme, de nevoie, pentru ca in sarcina nu percepeam hipoglicemiile si le vanam incepand cu o ora de la injectie...Daca nu faceam asa eram in pericol si eu si pruncul.
De atunci am ramas cu acest obicei si cumva am ajuns sa intuiesc cand risc hipoglicemie. Am o senzatie de pericol care ma face sa fiu atenta. Uneori am 90 la varful actiunii rapidei dar simt ca nu scade, am o anumita senzatie de siguranta. Verific totusi, nu ma bazez pe mine.
Ei bine, valorile de la aceste doua ore de dupa masa ar trebui sa fie sub 180, dupa unii 160 sau chiar 140. Bine ar fi sa fie glicemii normale. Se zice ca 180 a ramas din inertie, pentru ca era valoarea care indica ca o persoana are diabet, atunci cand depasea acest prag la doua ore dupa masa. Aceasta nu inseamna insa ca un diabetic se poate multumi cu glicemia 180 . E ca si cum te-ai putea multumi si cu complicatiile diabetului...
Hiperglicemia are efect devastator indiferent de ora la care survine si nu conteaza daca e dupa masa sau alcandva. Conteaza doar in sensul ca acea glicemie de dupa masa arata ca nu ai calculat bine ceva, ca se poate mai bine. In rest daca ai 180 o ora jumatate pana la testare, ai glicemie buna pe ecran la test, apoi iar creste si nu stii, nu cred ca este mare realizare. O, iar vine vorba de CGM...Chiar e un lucru bun, dar sa redea corect glicemiile.
In timpul sarcinii am avut o perioada cand aveam glicemii bune pana la 2 ore jumatate dupa masa, cand erau peste 130, peste tinta, si apoi iar erau bune la 3 ore. Doar cand mi se cerea test nu erau in tinte. Eram dojenita ca nu sunt bune iar eu ma gandeam cu ce afecteaza mai mult faptul ca erau la 2 ore si nu la 3, media era aceeasi...
Cred ca ideal ar fi ca la diabetic in orice moment al zilei glicemia sa nu depaseasca 140mg/dl. Dar cred ca gradul de risc de hipoglicemii majore nedepistate si netratate corespunzator are un cuvant mai greu in treaba asta, pentru ca nu ne incalzeste cu nimic sa evitam complicatiile diabetului, dar sa murim de hipoglicemie.(ei, nici chiar asa, dar totusi hipoglicemiile mari pot da leziuni pe creier sau alte dezastre la cei care mai au si alte boli sau la copii).
Deci ideal ar fi sub 140 sau oricum cat mai aproape de normal, dar fara hipoglicemii grave.
Un mare obstacol in obtinerea unor tinte glicemice mici este imposibilitatea de a testa des. Cred ca pentru fiecare 3 teste lipsa se pot adauga in plus la glicata 0,5...pentru ca nu ne permitem sa riscam hipoglicemii mari. Un autocontol strict este totdeauna amenintat de hipoglicemii, fie ele si mici. Un autocontrol strict de durata duce la imposibilitaea de a mai percepe hipoglicemiile...de aici necesitatea de a avea suficiente teste sau un CGM.
Hiperglicemiile posprandiale pot fi evitate consumand la masa alimente cu un indice glicemic mic. De asemenea exercitiul fizic are un rol pozitiv in reglarea glicemiilor posprandiale si pe toata ziua. Efectul benefic al exercitiului fizic se poate resimti si 48 ore...Si nu in ultimul rand conteaza dozarea corecta a insulinei preprandiale si deciderea momentului injectarii, calculul corect al carbohidratilor si al indicelui glicemic al combinatiei de alimente consumate la masa repectiva. Conteaza desigur si dozarea corecta a insulinei bazale. Daca de obicei glicemia de dupa 3-4 ore de la masa si preprandiala nu e in tinte inseamna ca mai trebuie marita putin bazala.
Dupa parerea mea ar tebui testat dupa orice masa glicemia de la 60-80minute pentru a ne invata ce impact au alimentele asupra glicemiilor noastre si a ne obisnui cum sa combinam mancarurile ,cum sa le evitam pe cele cu impact mare asupra gliemiei posprandiale, pentru a depista greselile de calcul, pentru a preveni hipoglicemiile.
Testul de la 2- 2,5 ore dupa masa ar trebui deja sa arate valori normale ale glicemiei, pentru ca majoritatea carbohidratilor sau metabolizat, exceptie facand amestecurile grele, indigeste.
Mancam ca sa traim. Mancam, ne poate creste mai mult glicemia la noi diabeticii, de aceea pentru noi e foarte importanta testarea de dupa masa. Daca nu avem suficiente teste ne testam cand consideram ca ne ajuta mai mult sa avem un bun control glicemic, cand stim ca putem face ceva pentru a imbunatati glicemia:corectie, exercitiu fizic, luare aminte pentru alta data...
Hiperglicemiie posprandiale provoaca in timp multe dintre complicatiile diabetului.
joi, 17 octombrie 2013
Malnutritia si diabetul
Intr-o zi , pe cand cautam care ar putea fi cauzele diabetului si daca malnutritia nu ar putea fi una din ele, am gasit articolul de pe Wikipedia in limba engleza despre malnutritie, care este foarte interesant si mult mai complet decat cel din varianta pe romaneste ( care este de-a dreptul incomplet si din care se intelege ca malnutritia =foame) .Iata cum scrie in Wiki pe engleza:
Malnutrition is the condition that results from eating a diet in which certain nutrients are lacking, in excess (too high in intake), or in the wrong proportions.Malnutritia, citez, este acea conditie care rezulta dintr-o dieta din care lipsesc anumiti nutrienti, sau sunt in exces (in cantitati prea mari) sau in proportii gresite.
Si acum, legat de diabet, unul dintre factorii favorizanti ai acestuia este malnutritia. In cazul diabetului tip 1 este privita ca o posibila cauza si lipsa indelungata de proteine care duce la involutia celulelor beta din pancreas, la moartea lor.
In cazul diabetului tip doi nu este un secret faptul ca sindromul metabolic duce la aparitia diabetului , sindrom cauzat mai ales de o alimentatie defectuoasa (exces de grasimi saturate, dulciuri rafinate, amidon, combinatii gresite de alimente, prajeli, bauturi dulci in cantitati mari) si sedentarism. Genetica are doar 10% un rol in aparitia DZ2 si aceasta doar in prezenta factorilor declansatori.
Stiati ca un consum intens de sucuri dulci creste cu 450% riscul de a face diabet tip 2?
Ceea ce ma preocupa mai mult este malnutritia de dupa instalarea diabetului. In cazul tipului doi presupune pastrarea acelorasi obiceiuri alimentare nesanatoase sau privarea excesiva de anumiti nutrienti din dorinta de a slabi sau scadea glicemiile, iar in cazul tipului unu presupune aspecte mult mai nuantate...
Ma intreb oare cati dintre noi ne hranim corect ? Ar starni un zambet sa intreb cati dintre noi suntem malnutriti pentru ca ne gandim mai mult la inanitie decat la un mod gresit de alimentatie...
In diabet poate aparea tendinta de a manca mereu aceleasi alimente care candva ne-au asigurat glicemii bune si noi am observat asta.
Daca chiar dorim sa mancam aceleasi si aceleasi mancaruri putem macar sa adaugam niste salate alaturi de ele, carne cate putin printre mese si lipide sanatoase, precum cele din peste , uleiul de masline, seminte. Ma regasesc nu rareori in aceasta situatie de a dori sa repet de n ori o reteta cu care mi-a mers bine glicemia.
In afara de glucide, proteine si lipide mai avem nevoie si de alti nutrienti precum sunt mineralele si oligomineralele, care se pot asigura numai printr-o alimentatie variata. De exemplu salata verde contine vanadiu care este foarte benefic pancreasului. (Stiati ca... mai demult sarurile de vanadiu erau folosite in tratarea diabetului?)
Unii diabetici au tendinta de a manca carne in exces considerand ca aceasta nu are glucide. Desi este asa, un aport mare de proteine solicita mai multa insulina, cam 0,45u/100kcal provenite din proteine si glucide. Se pare ca proteinele animale cresc si productia de glucagon, hormonul hiperglicemiant produs de celulele alfa din pancreas.
Se poate intampla sa folosim mai mult alimente pe care stim sa le calculam in defavoarea unora pe care le socotim mai greu.
Sau sa mancam foarte mult....zahar rafinat din cauza hipoglicemiilor.
Sau sa consumam combinatii indigeste de mancaruri din nevoia de a avea doar trei mese principale. De exemplu mie nu imi place treaba asta cu fructele amestecate cu alte mancaruri la aceeasi masa. Incerc cel putin sa le mananc primele...Bucuria mea sa am un 60mg/dl inainte de masa ca sa mai dau putin ragaz fructului sa se digere si apoi sa manac restul.
Cand am iesit din spital la descoperirea diabetului, am primit o foaie orientativa despre cum sa mananc. M-a suparat faptul ca imi erau interzise strict, untul, smantana, frisca si aveam voie...margarina. Si altceva ,faptul ca telina si morcovii trebuiau cantarite, iar rosiile nu. (Eu stiu de rosii dulci, adevarate). Cred ca era o fisa tip pentru diabetul tip 2...
In cantitati moderate aceste alimente, untul, smantana au un rol bun. Nu ma cert acum cu vegetarienii si veganii. Fiecare face cum considera, le respect si punctul lor de vedere. Eu merg pe linia sa manac din toate cumpatat si preparat cat mai sanatos ( fara rantasuri, prajit cat mai putin, in stare cat mai naturala).
O alta tentatie este de a manca low carb. Personal nu sunt de acord cu aceasta pentru ca lipsa de carbohidrati duce la rezistenta la insulina. Plus ca imi este de ajuns ca mi-au murit celulele beta, nu as vrea sa mai moara si neuronii sau te miri ce alte celule si organe.
Low carbul nu il vad incadrat corect decat alaturi de o viata spirituala intensa. Nici nu s-ar mai numi asa, ar fi post si alaturi de rugaciune ar fi suficient...
Consider ca indiferent de boala pe care o are organismul nostru nevoia de nutrienti vitali ramane. Unii oameni bolnavi de diabet se gandesc ca daca prea mult zahar in sange e problema lor atunci trebuie sa nu mai manance nici un carbohidrat... Zis si facut... Bine macar ca mai gresesc si mai scapa destui carbohidrati.
Pe internet se gasesc si destui sarlatani care ofera tot felul de leacuri pentru diabet tip 1! alaturi de o dieta drastica, probabil ca sa aiba o scuza ca nu ai respectat vreo virgula din schema lor in cazul ca a esuat tratamentul propus de ei pe bani grei. Atentie la tepe! Oare argila aceea albastra chir vindeca diabetul? Parca te tenteaza sa incerci.
In lipsa unui aport suficient de proteine si lipide organismul nostru poate compensa lipsa acestora prin carbohidrati insa pe un termen scurt de timp, dupa aceea observandu-se aparitia anumitor complicatii.
La persoanele cu diabet dezechilibrat poate sa apara in timp o digestie deficitara dataorita gastroparezei precum si a altor imbolnaviri ale tractului digestiv.
La persoanele cu diabet tip unu poate sa fie prezenta si alergia la gluten asociata cu o malabsorbtie grava atata timp cat aceasta intoleranta nu este depistata si tratata ca atare. Scaunul devine steatoreic, cu grasimi. Apare o stare de malnutritie grava.
Acestea nu sunt nici pe departe toate aspectele pe care le poate imbraca malnutritia in cazul diabetului tip 1. Mi-as fi dorit sa fiu mai informata, dar vreau doar atat, sa atentionez despre riscul malnutritiei in toate aspectele ei si in cazul diabetului.
marți, 15 octombrie 2013
Gustarile
Experienta mea cu gustarile a fost una neplacuta. Le-am avut in planul meselor pe cand eram pe doua injectii cu insulina premixata in primul an de diabet. La mine pareau sa aiba rolul de a ma exaspera cu hiperglicemiile pe care mi le provocau. Erau trei gustari a cate 20 CH, 10 fruct sau lapte, 10 paine.
Nu mai intelegeam nimic la inceput. Faceam insulina, mancam, hiperglicemie, exercitiu pe stepper sa scada( nu aveam cu ce sa fac corectii) ia gustarea, iarasi hiperglicemie, iar exercitiu, 140, masa de seara, iar hiperglicemie, iar exercitiu, gustare , iar hiperglicemie, iar exercitiu, teroare. Exercitiu si noaptea, in toiul noptii mai bine zis, ca sa vin dimineata cu 114 si ia-o de la capat. Si aceasta in conditiile in care eram corecta, cantaream tot, nu tu dulce, ore fixe de masa si gustari, ca la carte...Frustrant, brrr.
Aveam o hipoglicemie principala fixa progaramata zilnic la 12: 30 am, pe care o preveneam deja cu fructul de la pranz. Daca as mai fi marit doza de Humalog mix 25 ar fi fost mai mare hipoglicemia si mai aparea una si la 10am pe componenta rapida. Cred ca nici eu nu stiam bine cum sa adaptez lucrurile. Habar nu aveam ca NPH asta are si el un varf...Seara la fel. Aveam nevoie de fapt de mai multa componenta rapida. Acesta e dezavantajul premixatei la tipul 1 de diabet , ca este total neflexibila, ca boii la caruta, rapida si NPH laolalta, nici una fara cealalta...
Sarmanii carbohidrati de la gustari au fost mutati in tot felul de la 20CH la 10H apoi la 30CH cei de dimineata si tot asa pana la nici o gustare. In cele din urma am renuntat la gustari si gata, dand loc unei senzatii teribile de foame pentru ca nici la mese nu puteam sa mananc suficienti carbohidrati, fiind prea putina rapida.
La fiecare control nutream dorinta ascunsa sa am alta schema de insulina.
Poate acum as gestiona altfel situatia, desi nu as vrea deloc sa ma mai intorc vreo data la premixata. Este posibil sa fi gresit cu ceva, mai ales ca eram incepatoare.
Gustarile cred ca au in principal doua roluri: sa ne completeze o stare de nutritie corespunzatore varstei, starii de sanatate si activitatilor nostre si sa previna eventualele hipoglicemii date de varful vreunei insuline. Un alt rol ar putea fi sa refaca rezervele de glicogen, cea de seara, de la ora 22, mai ales daca am efectuat sau urmeaza sa efectuam si a doua zi un efort intens. Sau daca am avut mai multe hipoglicemii grave in ziua respectiva cu reactie de contrareglare dupa.
Gustarile pot fi de la 5 pana la 30CH, depinde de situatie. ar putea fi si de mai multi CH, dar cred ca deja s-ar numi mese. Pot fi 1-3 gustari fixe, depinde de context si de schema de insulina. Ar putea fi si gustari ad-hoc cand o cere situatia pentru a preveni eventuale hipoglicemii (de ex legate de exercitiul fizic sau noaptea daca e glicemia aproape mica).
Este important ca o gustare sa isi atinga scopul , de a mentine glicemii bune iar nu sa complice viata cu hiperglicemii. Este adevarat ca se admite sa vii la masa cu o glicemie ceva mai mare pentru ca ai avut o gustare , dar...acea glicemie ne costa in timp.
Componenta rapida a gustarii are rolul de a preveni hipoglicemia data de varful unei insuline, iar cea lenta de a ne asigura ca nu apar hipoglicemii pe parcursul a cateva ore.
Dupa parerea mea, dar poate ma insel ,cred ca insulina Humulin R cere neaparat gustari datorita varfului de actiune ceva mai lung si a actiunii de asemenea mai lungi decat a NovoRapidului.
Gustarile ar trebui sa fie alcatuite din alimente sanatoase, cu indice glicemic moderat sau depinde de scopul propus. Cred ca merg bine si alunele, cajew, nucile, alaturi de paine, fruct etc. Poate ar fi locul uneori si de o mica salata cu paine, dar cu atentie sa nu fim satui la masa principala care urmeaza (am patit-o).
Cine are gustari in program trebuie sa aiba grija sa nu le uite acasa cand iese in oras, la scoala etc, pentru ca probabil este expus la hipoglicemii in lipsa gustarii. Eu plecm cu punguta cu fruct si paine cantarita-20CH.
Atentie, spalati-va pe maini dupa gustare pentru a va putea testa glicemia in caz de nevoie.
Un aspect pozitiv pe care l-au avut gustarile si in cazul meu a fost faptul ca imi dadeau o senzatie de satietate si sentimentul ca se mananca bine la diabet:) .
Nu mai intelegeam nimic la inceput. Faceam insulina, mancam, hiperglicemie, exercitiu pe stepper sa scada( nu aveam cu ce sa fac corectii) ia gustarea, iarasi hiperglicemie, iar exercitiu, 140, masa de seara, iar hiperglicemie, iar exercitiu, gustare , iar hiperglicemie, iar exercitiu, teroare. Exercitiu si noaptea, in toiul noptii mai bine zis, ca sa vin dimineata cu 114 si ia-o de la capat. Si aceasta in conditiile in care eram corecta, cantaream tot, nu tu dulce, ore fixe de masa si gustari, ca la carte...Frustrant, brrr.
Aveam o hipoglicemie principala fixa progaramata zilnic la 12: 30 am, pe care o preveneam deja cu fructul de la pranz. Daca as mai fi marit doza de Humalog mix 25 ar fi fost mai mare hipoglicemia si mai aparea una si la 10am pe componenta rapida. Cred ca nici eu nu stiam bine cum sa adaptez lucrurile. Habar nu aveam ca NPH asta are si el un varf...Seara la fel. Aveam nevoie de fapt de mai multa componenta rapida. Acesta e dezavantajul premixatei la tipul 1 de diabet , ca este total neflexibila, ca boii la caruta, rapida si NPH laolalta, nici una fara cealalta...
Sarmanii carbohidrati de la gustari au fost mutati in tot felul de la 20CH la 10H apoi la 30CH cei de dimineata si tot asa pana la nici o gustare. In cele din urma am renuntat la gustari si gata, dand loc unei senzatii teribile de foame pentru ca nici la mese nu puteam sa mananc suficienti carbohidrati, fiind prea putina rapida.
La fiecare control nutream dorinta ascunsa sa am alta schema de insulina.
Poate acum as gestiona altfel situatia, desi nu as vrea deloc sa ma mai intorc vreo data la premixata. Este posibil sa fi gresit cu ceva, mai ales ca eram incepatoare.
Gustarile cred ca au in principal doua roluri: sa ne completeze o stare de nutritie corespunzatore varstei, starii de sanatate si activitatilor nostre si sa previna eventualele hipoglicemii date de varful vreunei insuline. Un alt rol ar putea fi sa refaca rezervele de glicogen, cea de seara, de la ora 22, mai ales daca am efectuat sau urmeaza sa efectuam si a doua zi un efort intens. Sau daca am avut mai multe hipoglicemii grave in ziua respectiva cu reactie de contrareglare dupa.
Gustarile pot fi de la 5 pana la 30CH, depinde de situatie. ar putea fi si de mai multi CH, dar cred ca deja s-ar numi mese. Pot fi 1-3 gustari fixe, depinde de context si de schema de insulina. Ar putea fi si gustari ad-hoc cand o cere situatia pentru a preveni eventuale hipoglicemii (de ex legate de exercitiul fizic sau noaptea daca e glicemia aproape mica).
Este important ca o gustare sa isi atinga scopul , de a mentine glicemii bune iar nu sa complice viata cu hiperglicemii. Este adevarat ca se admite sa vii la masa cu o glicemie ceva mai mare pentru ca ai avut o gustare , dar...acea glicemie ne costa in timp.
Componenta rapida a gustarii are rolul de a preveni hipoglicemia data de varful unei insuline, iar cea lenta de a ne asigura ca nu apar hipoglicemii pe parcursul a cateva ore.
Dupa parerea mea, dar poate ma insel ,cred ca insulina Humulin R cere neaparat gustari datorita varfului de actiune ceva mai lung si a actiunii de asemenea mai lungi decat a NovoRapidului.
Gustarile ar trebui sa fie alcatuite din alimente sanatoase, cu indice glicemic moderat sau depinde de scopul propus. Cred ca merg bine si alunele, cajew, nucile, alaturi de paine, fruct etc. Poate ar fi locul uneori si de o mica salata cu paine, dar cu atentie sa nu fim satui la masa principala care urmeaza (am patit-o).
Cine are gustari in program trebuie sa aiba grija sa nu le uite acasa cand iese in oras, la scoala etc, pentru ca probabil este expus la hipoglicemii in lipsa gustarii. Eu plecm cu punguta cu fruct si paine cantarita-20CH.
Atentie, spalati-va pe maini dupa gustare pentru a va putea testa glicemia in caz de nevoie.
Un aspect pozitiv pe care l-au avut gustarile si in cazul meu a fost faptul ca imi dadeau o senzatie de satietate si sentimentul ca se mananca bine la diabet:) .
luni, 14 octombrie 2013
Cina
Cina, ultima masa principala a zilei, are un rol important in asigurarea rezervelor energetice ale organismului. De aceea trebuie sa contina alimente sanatoase, corect combinate si nu trebuie sa fie foarte copioasa pentru ca ...se vor face prea multe rezerve, inclusiv de grasime.
Pentru diabetic, cina este o masa care trebuie bine gandita in sensul ca aceasta va influenta glicemiile de peste noapte si chiar pe cele din ziua urmatoare.
Daca a fost o zi cu foarte multa activitate fizica, cina va trebui neaparat sa contina carbohidrati complecsi pentru a evita hipoglicemiile nocturne si pentru a se reface rezervele de glicogen ale organismului, rezerve care vor conta enorm de mult in cazul unei eventuale hipoglicemii grave de a doua zi.
Si atunci cand se programeaza pentru a doua zi un efort fizic intens si sustinut trebuie consumati carbohidrati complecsi inca de la cina din ziua precednta.
Prezenta carbohidratilor complecsi, asociati moderat si cu proteine animale (ideal ar fi peste sau carne slaba de pui, sau lactate) este importanta si pentru cei care injecteaza insulina bazala seara, mai ales daca nu au si o gustare la culcare.
Daca au gustare, aceasta va prelua neaparat rolul de a asigura carbohidrati complecsi.
Pentru cei care au hiperglicemii nocturne sau doresc un autocontrol strict este bine sa consume la cina alimente care se digera pana in miezul noptii si sa ia cina cel tarziu la ora 19, in acest scop. Daca ar manca cina dupa ora 20, odata risca o eventuala hipoglicemie dupa miezul noptii si apoi o hiperglicemie dupa digestia cinei, in toiul noptii.
De asemenea cand tatonam doza de insulina bazala este bine sa nu avem alimente de digerat dupa miezul noptii (cei care nu au gustari la culcare) pentru a vedea strict glicemiile date de actiunea acesteia pe timpul noptii. Decat daca obisnuim sa mancam totdeuna asa, alimente greu digerabile seara...
Daca am facut prea mult Lantus dimineata si am de pandit hipoglicemii toata noaptea as putea profita de o masa cu digestie lenta, cu carbohidrati complecsi. La mine carbohidratii acestia complecsi nu sunt asa de lenti decat daca ii combin cu proteina animala, gen branza grasa ucata sau carne. Painea alba ca atare imi intra in sistem intr-o ora, hai doua, iar cea integrala 100% in 3-4 ore. Trebuie sa mai observ acest lucru, nu prea am mancat paine goala de cand cu diabetul.
Daca combin painea alba cu proteine animale lucrurile stau altfel: cu branza dulce de vaca, intra in 3-4 ore, depinde de volumul mesei.Cu branza uscata ceva mai mult timp, poate 4 ore. Cu carne de pui 4 ore, cu carne de porc in 5-6 ore, depinde cat e de grasa si desigur de cantitate, modul de gatire. Alimentele prajite in ulei se digera mai toate in cel putin 6 ore si carbohidratii intra oarecum brusc in sistem.
La capitolul timp de digestie iarasi suntem fiecare diferiti. Depinde de felul nostru de a fi, de starea danturii si de cat de bine mestecam alimentele, de starea de sanatate a stomacului si a celorlalte organe din structura sistemului digestiv, de modul in care mancam de obicei, de prezenta altor boli, medicamente si altele. De aceea testarea deasa a glicemiei isi arata iarasi rolul important in viata fiecarui diabetic.
Eu prefer sa mananc cina la ora 19, dar in ultima vreme greu mai reusesc aceasta. Si este bine sa o iau pentru ca altfel ma roade o foame cumplita pe la o bucata de noapte si mancatul noaptea este un lucru pe care nu-l stapanesc in materie de impact asupra glicemiilor si doze aferente de insulina si nici nu vreau (ar presupune nopti nedormite).Doar ca mi se pare ca alimentele consumate noptea cresc mai mult glicemia decat in timpul zilei. Oare sa fie asa?
In concluzie, prefer sa mananc la cina ,la ora 19 ,alimente care se digera pana in miezul noptii si sa fie o masa satioasa, mai ales ca nu am de obicei gustare la culcare.
Pentru diabetic, cina este o masa care trebuie bine gandita in sensul ca aceasta va influenta glicemiile de peste noapte si chiar pe cele din ziua urmatoare.
Daca a fost o zi cu foarte multa activitate fizica, cina va trebui neaparat sa contina carbohidrati complecsi pentru a evita hipoglicemiile nocturne si pentru a se reface rezervele de glicogen ale organismului, rezerve care vor conta enorm de mult in cazul unei eventuale hipoglicemii grave de a doua zi.
Si atunci cand se programeaza pentru a doua zi un efort fizic intens si sustinut trebuie consumati carbohidrati complecsi inca de la cina din ziua precednta.
Prezenta carbohidratilor complecsi, asociati moderat si cu proteine animale (ideal ar fi peste sau carne slaba de pui, sau lactate) este importanta si pentru cei care injecteaza insulina bazala seara, mai ales daca nu au si o gustare la culcare.
Daca au gustare, aceasta va prelua neaparat rolul de a asigura carbohidrati complecsi.
Pentru cei care au hiperglicemii nocturne sau doresc un autocontrol strict este bine sa consume la cina alimente care se digera pana in miezul noptii si sa ia cina cel tarziu la ora 19, in acest scop. Daca ar manca cina dupa ora 20, odata risca o eventuala hipoglicemie dupa miezul noptii si apoi o hiperglicemie dupa digestia cinei, in toiul noptii.
De asemenea cand tatonam doza de insulina bazala este bine sa nu avem alimente de digerat dupa miezul noptii (cei care nu au gustari la culcare) pentru a vedea strict glicemiile date de actiunea acesteia pe timpul noptii. Decat daca obisnuim sa mancam totdeuna asa, alimente greu digerabile seara...
Daca am facut prea mult Lantus dimineata si am de pandit hipoglicemii toata noaptea as putea profita de o masa cu digestie lenta, cu carbohidrati complecsi. La mine carbohidratii acestia complecsi nu sunt asa de lenti decat daca ii combin cu proteina animala, gen branza grasa ucata sau carne. Painea alba ca atare imi intra in sistem intr-o ora, hai doua, iar cea integrala 100% in 3-4 ore. Trebuie sa mai observ acest lucru, nu prea am mancat paine goala de cand cu diabetul.
Daca combin painea alba cu proteine animale lucrurile stau altfel: cu branza dulce de vaca, intra in 3-4 ore, depinde de volumul mesei.Cu branza uscata ceva mai mult timp, poate 4 ore. Cu carne de pui 4 ore, cu carne de porc in 5-6 ore, depinde cat e de grasa si desigur de cantitate, modul de gatire. Alimentele prajite in ulei se digera mai toate in cel putin 6 ore si carbohidratii intra oarecum brusc in sistem.
La capitolul timp de digestie iarasi suntem fiecare diferiti. Depinde de felul nostru de a fi, de starea danturii si de cat de bine mestecam alimentele, de starea de sanatate a stomacului si a celorlalte organe din structura sistemului digestiv, de modul in care mancam de obicei, de prezenta altor boli, medicamente si altele. De aceea testarea deasa a glicemiei isi arata iarasi rolul important in viata fiecarui diabetic.
Eu prefer sa mananc cina la ora 19, dar in ultima vreme greu mai reusesc aceasta. Si este bine sa o iau pentru ca altfel ma roade o foame cumplita pe la o bucata de noapte si mancatul noaptea este un lucru pe care nu-l stapanesc in materie de impact asupra glicemiilor si doze aferente de insulina si nici nu vreau (ar presupune nopti nedormite).Doar ca mi se pare ca alimentele consumate noptea cresc mai mult glicemia decat in timpul zilei. Oare sa fie asa?
In concluzie, prefer sa mananc la cina ,la ora 19 ,alimente care se digera pana in miezul noptii si sa fie o masa satioasa, mai ales ca nu am de obicei gustare la culcare.
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Pranzul
A doua masa principala a zilei, pranzul are in special rolul de a ne furniza principiile alimentare necesare pentru refacerea organismului. Este o alta masa care, daca este cumpatata, nu ne ingrasa( pentru cei interesati de cure de slabire).
Prefer sa iau pranzul la ora 13, desi nu reusesc totdeauna sau cel mult ora 14, pentru ca nu vreau sa trec cu digestia carbohidratilor peste ora 16 cand apare o moderata rezistenta la insulina (este normala, fiziologica).
Pentru masa de pranz ma ajuta o structura a acesteia alcatuita in principal din carbohidrati rapizi, temperati de unii medii sau lenti si de alimente care se digera mai lent,proteine animale, dar nu in cantitate mare. Aceasta pentru ca sunt foarte sensibila la insulina. Pentru cei rezistenti la insulina cred ca li se potriveste un indice glicemic cat mai mic al pranzului.
Ar fi ideala o salata inainte de aceasta masa, eventual dreasa cu putin otet de mere cu miere. Nu reusesc asta.
Consum lapte la toate mesele pentru lactatie. Pe mine ma ajuta si ma intareste acest lucru. Se simte totdeauna efectul benefic, alaturi de ciorba de carne de pasare.
Conteaza ordinea in care consum alimentele si fac acest lucru in functie de ce astept de la glicemiile mele.
De obicei iau carbohidratii rapizi, adica fructele sau daca nu, laptele. Pentru a preintampina o eventuala hipoglicemie dupa masa.
Trebuie sa fiu atenta la combinatiile cu bum hiperglicemic care explodeaza taman la masa de seara sau oricum dupa ce trece efectul insulinei de la pranz.(sarmale cu carne si orez si paine 60CH de ex sau foietaj cu branza)
O vreme nu am mai mancat paine, mai deloc si nu am avut glicemii bune. Nu stiu daca are vreo legatura sau e o coincidenta ca am glicemii bune de cand mananc si paine ( facuta in casa la masina) la toate mesele.
Este bine ca alimentele consumate la pranz sa aiba un indice de satietate mare pentru a nu fi tentati sa mai ciugulim printre mese. Cred ca salata aceea ar rezolva acest lucru. Eu nu am gustari.
Nu bem apa la masa ca sa nu ingreuiem digestia alimentelor.
Nu imi mai vin alte idei, poate mai revin asupra acestei postari.
Prefer sa iau pranzul la ora 13, desi nu reusesc totdeauna sau cel mult ora 14, pentru ca nu vreau sa trec cu digestia carbohidratilor peste ora 16 cand apare o moderata rezistenta la insulina (este normala, fiziologica).
Pentru masa de pranz ma ajuta o structura a acesteia alcatuita in principal din carbohidrati rapizi, temperati de unii medii sau lenti si de alimente care se digera mai lent,proteine animale, dar nu in cantitate mare. Aceasta pentru ca sunt foarte sensibila la insulina. Pentru cei rezistenti la insulina cred ca li se potriveste un indice glicemic cat mai mic al pranzului.
Ar fi ideala o salata inainte de aceasta masa, eventual dreasa cu putin otet de mere cu miere. Nu reusesc asta.
Consum lapte la toate mesele pentru lactatie. Pe mine ma ajuta si ma intareste acest lucru. Se simte totdeauna efectul benefic, alaturi de ciorba de carne de pasare.
Conteaza ordinea in care consum alimentele si fac acest lucru in functie de ce astept de la glicemiile mele.
De obicei iau carbohidratii rapizi, adica fructele sau daca nu, laptele. Pentru a preintampina o eventuala hipoglicemie dupa masa.
Trebuie sa fiu atenta la combinatiile cu bum hiperglicemic care explodeaza taman la masa de seara sau oricum dupa ce trece efectul insulinei de la pranz.(sarmale cu carne si orez si paine 60CH de ex sau foietaj cu branza)
O vreme nu am mai mancat paine, mai deloc si nu am avut glicemii bune. Nu stiu daca are vreo legatura sau e o coincidenta ca am glicemii bune de cand mananc si paine ( facuta in casa la masina) la toate mesele.
Este bine ca alimentele consumate la pranz sa aiba un indice de satietate mare pentru a nu fi tentati sa mai ciugulim printre mese. Cred ca salata aceea ar rezolva acest lucru. Eu nu am gustari.
Nu bem apa la masa ca sa nu ingreuiem digestia alimentelor.
Nu imi mai vin alte idei, poate mai revin asupra acestei postari.
vineri, 11 octombrie 2013
Micul dejun
Pentru ca este deja dimineata, haide sa scriu despre micul dejun.
Desi la noi se numeste asa, ar trebui sa fie de fapt o masa importanta a zilei care nu trebuie omisa. Rolul micului dejun este de a ne asigura necesarul de energie pana la pranz. Cu ceea ce mancam dimineata, daca este cu cumpatare desigur, e mai putin probabil sa ne ingrasam pentru ca e folosit la arderi si consum imediat.
De aceea sunt importanti carbohidratii acestei mese, care este bine sa fie complecsi pentru a ne acoperi bine pana la pranz, iar in cazul meu ca diabetica si pentru a preveni hiperglicemia postprandiala si hipoglicemia dinspre pranz.( cand la mine intra si Lantusul dar si rapida cu delay).
In ultima vreme am descoperit ca am glicemii bune daca dintre cei 50CH ai micului dejun 20 sunt CH rapizi si 30CH ceva care sa se digere lent, gen paine cu unt si putina branza sau paine cu 2 chiftele (sau carne 100g sau omleta din 2 oua). Proteinele nu trebuie sa fie mai mult de atat pentru a nu se digera prea lent. O cantitate mai mica intra mai repede.
Ca o curiozitate, combinatia 20CH lapte si 30CH banana imi da hiperglicemie imediata si hipoglicemie mai tarziu, sau daca mananc doar fructe. Spre deosebire de ceva gen doar paine 50CH cu ceai.Sa fie fructoza de vina?
Ideal ar fi sa iau micul dejun dimineata la 8:30, dar in ultima vreme am stat noptile pana tarziu si m-am trezit dimineata pe la 10...Astfel trebuie sa mai scad din Novo, 0,5-1u pentru ca e aproape de pranz si mai ramane rapida in sistem dupa ora 12 cand se schimba sensibilitatea mea la insulina (se dubleaza) de la 40 la 80 mg/dl /u insulina. Plus ca intra tot dupa ora 12am si Lantusul facut mai tarziu decat de obicei . .
Dimineata, am observat ca Novo intra mai greu decat ziua, are varful probabil pe la 2 ore si mai bine. Cred ca este si pentru ca sunt destul de deshidratata dimineata. Bebelusul meu de 11 luni si 3 saptamani mananca la san de cel putin 2 ori pe noapte. Aseara a mancat non stop , a avut un puseu de crestere zilele acestea.(dupa care a inceput cu pusul intrebarilor. Arata cu degetul toata ziua si solicita cuvantul pentru obiectele indicate)
Am observat ca daca glicemiile sunt bune inca de dimineata sunt sanse mai mari sa fie bune si in restul zilei (o insulinizare adecvata).
Insulinizarea insuficienta inca de dimineata, efortul fizic facut pe acest fond, cat si lipsa nutrientilor necesari (implicit proteine si lipide) pot duce la rezistenta la insulina si in restul zilei, iar pe termen lung la efecte nedorite.(Atentie! diabetul 1 se poate complica cu dezechilibrul metabolic specific tipului 2, ca si cum am avea ambele tipuri de diabet-diabet dublu. Daca avem tipul 1 nu ne scuteste si de tipul 2, mai ales daca avem in familie asa ceva si stilul de viata ne predispune).
Desi la noi se numeste asa, ar trebui sa fie de fapt o masa importanta a zilei care nu trebuie omisa. Rolul micului dejun este de a ne asigura necesarul de energie pana la pranz. Cu ceea ce mancam dimineata, daca este cu cumpatare desigur, e mai putin probabil sa ne ingrasam pentru ca e folosit la arderi si consum imediat.
De aceea sunt importanti carbohidratii acestei mese, care este bine sa fie complecsi pentru a ne acoperi bine pana la pranz, iar in cazul meu ca diabetica si pentru a preveni hiperglicemia postprandiala si hipoglicemia dinspre pranz.( cand la mine intra si Lantusul dar si rapida cu delay).
In ultima vreme am descoperit ca am glicemii bune daca dintre cei 50CH ai micului dejun 20 sunt CH rapizi si 30CH ceva care sa se digere lent, gen paine cu unt si putina branza sau paine cu 2 chiftele (sau carne 100g sau omleta din 2 oua). Proteinele nu trebuie sa fie mai mult de atat pentru a nu se digera prea lent. O cantitate mai mica intra mai repede.
Ca o curiozitate, combinatia 20CH lapte si 30CH banana imi da hiperglicemie imediata si hipoglicemie mai tarziu, sau daca mananc doar fructe. Spre deosebire de ceva gen doar paine 50CH cu ceai.Sa fie fructoza de vina?
Ideal ar fi sa iau micul dejun dimineata la 8:30, dar in ultima vreme am stat noptile pana tarziu si m-am trezit dimineata pe la 10...Astfel trebuie sa mai scad din Novo, 0,5-1u pentru ca e aproape de pranz si mai ramane rapida in sistem dupa ora 12 cand se schimba sensibilitatea mea la insulina (se dubleaza) de la 40 la 80 mg/dl /u insulina. Plus ca intra tot dupa ora 12am si Lantusul facut mai tarziu decat de obicei . .
Dimineata, am observat ca Novo intra mai greu decat ziua, are varful probabil pe la 2 ore si mai bine. Cred ca este si pentru ca sunt destul de deshidratata dimineata. Bebelusul meu de 11 luni si 3 saptamani mananca la san de cel putin 2 ori pe noapte. Aseara a mancat non stop , a avut un puseu de crestere zilele acestea.(dupa care a inceput cu pusul intrebarilor. Arata cu degetul toata ziua si solicita cuvantul pentru obiectele indicate)
Am observat ca daca glicemiile sunt bune inca de dimineata sunt sanse mai mari sa fie bune si in restul zilei (o insulinizare adecvata).
Insulinizarea insuficienta inca de dimineata, efortul fizic facut pe acest fond, cat si lipsa nutrientilor necesari (implicit proteine si lipide) pot duce la rezistenta la insulina si in restul zilei, iar pe termen lung la efecte nedorite.(Atentie! diabetul 1 se poate complica cu dezechilibrul metabolic specific tipului 2, ca si cum am avea ambele tipuri de diabet-diabet dublu. Daca avem tipul 1 nu ne scuteste si de tipul 2, mai ales daca avem in familie asa ceva si stilul de viata ne predispune).
joi, 10 octombrie 2013
Insulina prandiala, cand o injectam?
Sunt foarte obosita si nu sunt nici in apele mele. Puiul meu a fost azi aproape in continuu agitat. Ma ingrijoreaza sa nu ajunga un copil iracibil. Cred totusi ca e vorba de eruptia caninilor. Am mai patit asa cu el cand i-au iesit incisivii de sus. Pe de alta parte pare sa treaca printr-un puseu de crestere.
Ma bucur iar de orele de noapte cand el doarme. Cred ca tinde sa devina obicei lucrul asta, dar se simte oboseala a doua zi, desi ma trezesc mai tarziu. Voi vedea ce voi mai face.
Sotul meu a montat astazi o consola pe un perete din dormitor si acum am un mini birou unde ma transform dupa ora 21 intr-o Cenusareasa la balul orelor de noapte, eliberata in sfarsit de grijile zilei. Dar sa trec la subiectul ales astazi:
O problema care apare zilnic este cand ar fi momentul potrivit sa injectez insulina prandiala, rapida, astfel incat sa evit atat hipoglicemiile de la 80 de minute dupa masa cat si hiperglicemiile de la o ora. Un ideal ar fi ca glicemia sa nu varieze foarte mult in timpul zilei, sa nu aiba piscuri si vai.
Din mica mea experienta cu diabetul, ma apropii de trei ani, mi-am facut cateva reguli pentru a avea glicemii bune postprandiale, reguli pe care nu le respect totdeauna. Fac derogare de la reguli ori de cate ori poftesc sa mananc ceva anume si nu il pot taia de pe lista sau daca nu am pur si simplu in casa toate ingredientele pentru o combinatie ideala de alimente, sau din neglijenta sau sau.
Printre aceste reguli se numara si cea care se refera la momentul injectiei de insulina prandiala. Regula mea este sa evit hipoglicemiile majore de la 80 minute si daca se poate sa nu am valori mai mari de 180 dupa masa la o ora(as vrea si 140). Astfel:
Cred ca momentul de injectare al insulinei prandiale depinde in primul rand de sensibilitatea fiecaruia la insulina. La persoanele insulinosenzitive trebuie mai multa precautie. Apoi depinde si de tipul de insulina folosit. Una este situatia pentru NovoRapid alta pentru HumulinR s.a. Important este ca sa se suprapuna pe cat posbil curba de actiune a insulinei cu curba de digestie a combinatiei de mancaruri de la masa. Se tine cont si de eventualele gustari, care daca exista schimba mult calculele.
Toate regulile cred ca deriva din principiul sa nu existe insulina fara carbohidratii aferenti la varful ei si nici carbohidrati ajunsi in sistem fara acoperire de insulina.
Ma bucur iar de orele de noapte cand el doarme. Cred ca tinde sa devina obicei lucrul asta, dar se simte oboseala a doua zi, desi ma trezesc mai tarziu. Voi vedea ce voi mai face.
Sotul meu a montat astazi o consola pe un perete din dormitor si acum am un mini birou unde ma transform dupa ora 21 intr-o Cenusareasa la balul orelor de noapte, eliberata in sfarsit de grijile zilei. Dar sa trec la subiectul ales astazi:
O problema care apare zilnic este cand ar fi momentul potrivit sa injectez insulina prandiala, rapida, astfel incat sa evit atat hipoglicemiile de la 80 de minute dupa masa cat si hiperglicemiile de la o ora. Un ideal ar fi ca glicemia sa nu varieze foarte mult in timpul zilei, sa nu aiba piscuri si vai.
Din mica mea experienta cu diabetul, ma apropii de trei ani, mi-am facut cateva reguli pentru a avea glicemii bune postprandiale, reguli pe care nu le respect totdeauna. Fac derogare de la reguli ori de cate ori poftesc sa mananc ceva anume si nu il pot taia de pe lista sau daca nu am pur si simplu in casa toate ingredientele pentru o combinatie ideala de alimente, sau din neglijenta sau sau.
Printre aceste reguli se numara si cea care se refera la momentul injectiei de insulina prandiala. Regula mea este sa evit hipoglicemiile majore de la 80 minute si daca se poate sa nu am valori mai mari de 180 dupa masa la o ora(as vrea si 140). Astfel:
- daca inainte de masa am o glicemie de 80-120 imi fac rapida inainte de masa si mananc imediat, incepand cu carbohidratii rapizi , fructe sau laptele.(laptele este dupa observatia mea CH mediu )
- daca am sub 80, mananc intai fructul sau alti CH rapizi si apoi injectez cantitatea de insulina raportata la numarul de carbohidrati ai mesei
- daca am hipoglicemie intai o tratez, astept sa imi revin, fac insulina, apoi mananc restul de mancare, calculand si dintre carbohidratii luati pentru hipoglicemie, o parte din ei. Sa zicem daca am luat 20, opresc doar 10 pentru calcul.
- daca am glicemia peste 120 deja pot sa iau in calcul o mica corectie adaugata la insulina prandiala, 0,5u
- daca glicemia este intre 180-250 corectia este mai serioasa 1-2u, o adaug la insulina pentru masa dar nu depasesc 5u in total , hai 5,5 daca este peste 300 si chiar trebuie sa mananc . Daca fac peste 5u odata insulina actioneaza la mine foarte rapid riscand sa ajung la hipoglicemie .Ca sa fac 5 u mai reduc din carbohidratii mesei.
- daca glicemia este de la 300 in sus prefer sa nu mai mananc carbohidrati la masa respectiva, poate cel mult 10-20 daca mi-e foame tare sau trebuie. Aleg alimente fara carbohidrati, carne, legume crude din cele care sunt numite la liber. Daca am hiperglicemii super persistente va trebui sa mananc si carbohidratii necesari ca sa nu ajung la alte extreme (cetone, rezistenta la insulina si mai persistenta)
- daca masa respectiva are un indice glicemic foarte mic sau daca nu sunt sigura ca se digera pana in 80 minute (cand am varful NovoRapidului) fac injectia dupa masa sau la un timp dupa ea
- sau injectez insulina pentru carbohidratii rapizi ai mesei , pentru cei mancati simpli, fara proteine si grasimi, daca ii mananc primii- si apoi, dupa un anumit timp( dupa masa, la o ora, o ora jumatate) injectez si partea a doua, depinde ce mananc
- regulile acestea sunt valabile in conditiile unei sensibilitati mari la insulina, pentru rezistenta la insulina lucrurile sunt mai mult sau mai putin diferite, trebuie vazut. Atunci si insulina poate intra mai greu, avand varful un picut mai tarziu.De asemenea atunci cand sunt prezenti anticorpi impotriva insulinei aceasta are un efect mult intarziat. Cred ca mie mi se intampla asta pe stres. Situatiile exceptionale necesita totdeauna tatonare, fiind mai mereu unice.
- daca am facut multa miscare inainte de masa sau e foarte cald, vara, prefer sa injectez dupa masa , asta daca nu am o proportie mare de carbohidrati rapizi mancati simpli primii la masa respectiva (de exemplu 30CH pepene rosu, ca imi place)
- daca nu stiu sigur ce si cat voi manca fac injectia dupa masa
- daca nu stiu sigur cati carbohidrati au anumite alimente de la masa respectiva , chiar daca injectez inainte de masa, pun la socoteala mai putin, asta daca nu sunt in mod evident niste carbohidrati rapizi
- nu obisnuiesc sa fac insulina rapida si apoi sa astept 15-20 minute ca sa actioneze, nici chiar cand am hiperglicemie (pote doar 10min) pentru ca sunt foarte insulinosenzitiva si am patit-o sa ajung astfel la hipoglicemie grava
- daca am stare de greata injectez tot dupa masa, sa fiu sigura ca mananc tot
- daca astept sa vina musafiri dintr-o clipa in alta si e musai ca eu sa mananc deja fac injectia dupa masa ca sa fiu sigura ca am mancat tot
- in timpul sarcinii am incercat cu maxima prudenta sa injectez mai mereu inainte de masa pentru a avea glicata buna. Cand am trecut prima data pe tratamentul intensiv de insulina (rapida si bazala) de la cel conventinal (2injectii premixata) imi faceam totdeauna dupa masa injectia de teama hipoglicemiilor fiind in primul trimestru de sarcina. Apoi am trecut la injectia inainte de masa si glicata s-a imbunatatit cu aproape 0,5. De la 5,7 am ajuns la 5,3...
Cred ca momentul de injectare al insulinei prandiale depinde in primul rand de sensibilitatea fiecaruia la insulina. La persoanele insulinosenzitive trebuie mai multa precautie. Apoi depinde si de tipul de insulina folosit. Una este situatia pentru NovoRapid alta pentru HumulinR s.a. Important este ca sa se suprapuna pe cat posbil curba de actiune a insulinei cu curba de digestie a combinatiei de mancaruri de la masa. Se tine cont si de eventualele gustari, care daca exista schimba mult calculele.
Toate regulile cred ca deriva din principiul sa nu existe insulina fara carbohidratii aferenti la varful ei si nici carbohidrati ajunsi in sistem fara acoperire de insulina.
marți, 8 octombrie 2013
Pompa de insulina
La inceput, pe cand nu stiam deloc cu ce se mananca diabetul, imi inchipuiam cu superficialitate ca pompa de insulina este un dispozitiv medical care tine cu usurinta lucrurile sub control facand singur toata osteneala.
Apoi am vazut si eu ce este si chiar am visat la asa ceva nestiind exact cum o fi sa stea atarnata de tine non-stop. Tot imaginandu-mi asta am ajuns la concluzia ca nu mi-ar place deloc sa stea pe mine o pompa cu furtunas. Nu. Poate doar asa, un timp scurt.
In timpul sarcinii am concluzionat ca mi-ar trebui una pentru neinsemnatul motiv ca nu mai aveam unde sa bag atatea injectii, corectii si rascorectii din necesitatea unei glicate bune. Un alt motiv secundar sau nu era ca mi-ar prinde bine sa nu am bazala multa la bord cand ma apuca travaliul. (pana la urma nu am avut, pentru ca m-a apucat noaptea).
Mi s-a parut ca ar trebui sa fie acordate gratuit de catre stat, da, era asa, dar de fapt nu , bla bla, n-a iesit nimic, asa cum nu era nimic clar, nimeni nu stia care e procedura, ce formulare si cui sa trimit. Cand am auzit ca s-ar rezolva oricum pe la sfarsitul sarcinii ...am lasat deoparte ideea ca pe una traznita si nefolositoare si m-am bucurat ca am demipen si ace subtiri. M-am gandit ca traim in vremuri moderne si nu mai avem acum seringi de sticla si metal cu ace ca piroanele. Asa ca a trebuit sa fiu multumita cu ce am.
Pompa de insulina este ceva foarte util si este una dintre variantele pe care diabeticii din ziua de azi le au la dispozitie in lupta cu boala lor. Alaturi de pen, seringi, chiar si dispozitive de inhalat ale insulinei si altele mai putin folosite.
Fiecare face cum poate si cum considera.
Avantajele pe care le vad eu in general la pompele de insulina sunt:
Iar dezavantajele pe care le vad ar fi:
Exista si pompe de insulina fara furtunas, cum este de exemplu OmniPodul. La aceasta pompa apreciez ca nu are furtunul, este prinsa de piele pe un lacas special deasupra infuzorului .Dar...mai vine cu gandaci defecti, asa le zic eu. Asta poate nu ar fi atat de grav daca ar fi folosit mai mult, dar se tine doar 3 zile si se arunca cu totul la gunoi, mai putin partea de comanda, care arata ca un glucometru. Nu stiu cata insulina se risipeste, dar mi se pare ca se intampla si asta cand schimbam gandacul. Sau daca e unul defect se pierde insulina pe care am bagat-o in el.
La un moment dat am dat de o pompa care ar trebui sa se lanseze pe piata, Solo se numeste. Cred ca foarte multa lume o asteapta cu nerabdare...avand in vedere ca gandacul tine 3 luni.
Stiu ca este aprobata si de FDA din America, dar nu stiu de ce nu mai e nici un semn de viata de la Roche. Ei au cumparat-o de la firma care a creat-o, Medingo..Si ....pauza. Stie cineva noutati?
Daca ar aparea as proba-o macar trei luni indiferent de cost....candva macar, vreodata.link
Iata, concret, cateva avantaje si dezavantaje pentru cateva pompe de insulina existente deja pe piata link .
Chiar daca este costisitoare este bine ca exista si varianta pompa de insulina pentru administrarea insulinei.
Ar fi bine daca toti copii cu diabet ar putea beneficia de aceasta optiune gratuit sau compensat. Eu ma multumesc si cu un CGM.(zambet)
Apoi am vazut si eu ce este si chiar am visat la asa ceva nestiind exact cum o fi sa stea atarnata de tine non-stop. Tot imaginandu-mi asta am ajuns la concluzia ca nu mi-ar place deloc sa stea pe mine o pompa cu furtunas. Nu. Poate doar asa, un timp scurt.
In timpul sarcinii am concluzionat ca mi-ar trebui una pentru neinsemnatul motiv ca nu mai aveam unde sa bag atatea injectii, corectii si rascorectii din necesitatea unei glicate bune. Un alt motiv secundar sau nu era ca mi-ar prinde bine sa nu am bazala multa la bord cand ma apuca travaliul. (pana la urma nu am avut, pentru ca m-a apucat noaptea).
Mi s-a parut ca ar trebui sa fie acordate gratuit de catre stat, da, era asa, dar de fapt nu , bla bla, n-a iesit nimic, asa cum nu era nimic clar, nimeni nu stia care e procedura, ce formulare si cui sa trimit. Cand am auzit ca s-ar rezolva oricum pe la sfarsitul sarcinii ...am lasat deoparte ideea ca pe una traznita si nefolositoare si m-am bucurat ca am demipen si ace subtiri. M-am gandit ca traim in vremuri moderne si nu mai avem acum seringi de sticla si metal cu ace ca piroanele. Asa ca a trebuit sa fiu multumita cu ce am.
Pompa de insulina este ceva foarte util si este una dintre variantele pe care diabeticii din ziua de azi le au la dispozitie in lupta cu boala lor. Alaturi de pen, seringi, chiar si dispozitive de inhalat ale insulinei si altele mai putin folosite.
Fiecare face cum poate si cum considera.
Avantajele pe care le vad eu in general la pompele de insulina sunt:
- se poate seta rata bazala, adaptandu-se astfel cat mai perfect la oscilatiile sensibilitatii la insulina de-a lungul zilei sau in situatii speciale
- se pot administra bolusuri partiale, prelungite sau cum se mai numesc pentru a acoperi anumite tipuri de mese cu digestie mai prelungita, se pot chiar personaliza
- se reduce cantitatea totala de insulina administrata intr-o zi
- se poate deconecta la nevoie(exercitiu fizic, hipoglicemie)
- se elimina hipoglicemiile prelungite datorate unei bazale supradozate
- unele pompe ajuta la calculul carbohidratilor sugerand doza de insulina pentru masa respectiva sau corectie
- unele pompe specifica cata insulina mai este in corp in momentul administrarii unui nou bolus (doza de insulina )
- se pot face corectii cu doze mai mici de 0,5u pana la 0, 05u, depinde de pompa
- se foloseste numai insulina rapida
- exista pompe cu CGM integrat
- se pot bloca butoanele pentru a nu administra insulina din greseala
- se poate administra insulina discret atunci cand suntem in public, apasand doar niste butoane
Iar dezavantajele pe care le vad ar fi:
- faptul de a avea tot timpul pompa pe noi, prinsa cu un furtunas, destul de lungut
- uneori furtunul se poate indoi ceea ce poate intrerupe admninistrarea de insulina si implicit apar hiperglicemiile
- se poate desigur termina bateria, de ex de revelion...
- este o mica avere pe care o avem cu noi
- putem sa ne administram insulina in somn, din obisnuinta...
- trebuie adeseori inspectat furtunasul daca nu are bule de aer
- mi se pare ca se arunca si destula insulina atunci cand se schimba setul de infuzie, nu stiu sigur
- putem fi tentati sa ne administram corectii una -doua , cu usurinta
- pretul mare al pompei si al consumabilelor
- e mai greu de purtat cu rochie ,pentru fete
- copii si animalele de companie se pot agata de furtunas, sau noi insine, in spatar de scaun, clanta, etc
- se poate vedea vara
- o putem scapa in toaleta
- necesita o buna informare despre modul cum functioneaza dar si despre diabet practic
- nu asigura de la sine un bun autocontrol, munca ramane tot a noastra
- se poate defecta
- nu tine chiar o viata de om
- se poate intampla la noi in tara, sa apara alte modele si sa nu mai gasesti consumabilele adecvate
- unele fac un mic zgomot cand administreaza bolusul
- unele nu au suficient contrast pe ecran, ceea ce e dificil afara cand este multa lumina
- unele fac risipa de consumabile
- unele nu permit transferul datelor pe computer
Exista si pompe de insulina fara furtunas, cum este de exemplu OmniPodul. La aceasta pompa apreciez ca nu are furtunul, este prinsa de piele pe un lacas special deasupra infuzorului .Dar...mai vine cu gandaci defecti, asa le zic eu. Asta poate nu ar fi atat de grav daca ar fi folosit mai mult, dar se tine doar 3 zile si se arunca cu totul la gunoi, mai putin partea de comanda, care arata ca un glucometru. Nu stiu cata insulina se risipeste, dar mi se pare ca se intampla si asta cand schimbam gandacul. Sau daca e unul defect se pierde insulina pe care am bagat-o in el.
La un moment dat am dat de o pompa care ar trebui sa se lanseze pe piata, Solo se numeste. Cred ca foarte multa lume o asteapta cu nerabdare...avand in vedere ca gandacul tine 3 luni.
Stiu ca este aprobata si de FDA din America, dar nu stiu de ce nu mai e nici un semn de viata de la Roche. Ei au cumparat-o de la firma care a creat-o, Medingo..Si ....pauza. Stie cineva noutati?
Daca ar aparea as proba-o macar trei luni indiferent de cost....candva macar, vreodata.link
Iata, concret, cateva avantaje si dezavantaje pentru cateva pompe de insulina existente deja pe piata link .
Chiar daca este costisitoare este bine ca exista si varianta pompa de insulina pentru administrarea insulinei.
Ar fi bine daca toti copii cu diabet ar putea beneficia de aceasta optiune gratuit sau compensat. Eu ma multumesc si cu un CGM.(zambet)
luni, 7 octombrie 2013
La control
Astazi, ca e trecut de miezul noptii, merg la control. Ma duc cu o glicata de 7, 5, rodul glicemiilor de la tara care au atins valori nemaivazute, de 400 , chiar si un 498... timp de trei saptamani, cu media 200 pe glucometru. Iar ma duc cu una calda si una rece. Prin contrast, glicemiile de dupa intoarcerea in oras au atins valori bune cum nu au fost niciodata si cam multe hipoglicemii printre .
Ma duc sa imi iau reteta pe trei luni, una electronica. Apoi sper sa aiba la farmacie ace Pic cu bleu, adica cele mai subtiri, oricum sunt cateva, probabil 8 care trebuie sa imi ajunga ...trei luni (pentru Novorapid cam 500 de injectii si 90 de injectii de Lantus =cam 600 de intepaturi cu 8 ace...) Traba asta cu acele , ma supara de fiecare data si cred ca are legatura cu ...diabetul de tip 2, care are mai mare pondere . Cineva cred ca a estimat necesarul de ace dupa cel al unui diabetic tip 2 care foloseste o fiola de insulina la 1-3 zile. Un ac pentru o fiola.
Nu ma plang ca nu imi da statul ace ci pentru ca nu am dreptul sa le cumpar de undeva...sa imi aleg eventual si grosimea. Ce mai... Nu mai zic nimic, e bine si asa. Si mai visam ieri la un CGM...sau poate la o pompa de insulina...
Da, e foarte bine, nu e chiar rau! Ma bucur ca primesc insulina, uite, daca nu mi-ar da statul, ce as face?
De abia astept statul la coada , de care de fapt nu mai am parte pentru ca fiind cu bebelusul intru imediat. Da, imi place sa stau la coada, mai vad si eu diabetici, mai aud ce zic.
Se vor bucura toti ca vad un copilas . Sper sa nu fie nevoie de adeverinte pe care nu le am .
As vrea sa solicit un control la fundul de ochi pentru ca nu am mai facut de cand eram insarcinata.
Si cam atat. O iau din nou apoi de la capat spre o glicata mai buna.
Ma duc sa imi iau reteta pe trei luni, una electronica. Apoi sper sa aiba la farmacie ace Pic cu bleu, adica cele mai subtiri, oricum sunt cateva, probabil 8 care trebuie sa imi ajunga ...trei luni (pentru Novorapid cam 500 de injectii si 90 de injectii de Lantus =cam 600 de intepaturi cu 8 ace...) Traba asta cu acele , ma supara de fiecare data si cred ca are legatura cu ...diabetul de tip 2, care are mai mare pondere . Cineva cred ca a estimat necesarul de ace dupa cel al unui diabetic tip 2 care foloseste o fiola de insulina la 1-3 zile. Un ac pentru o fiola.
Nu ma plang ca nu imi da statul ace ci pentru ca nu am dreptul sa le cumpar de undeva...sa imi aleg eventual si grosimea. Ce mai... Nu mai zic nimic, e bine si asa. Si mai visam ieri la un CGM...sau poate la o pompa de insulina...
Da, e foarte bine, nu e chiar rau! Ma bucur ca primesc insulina, uite, daca nu mi-ar da statul, ce as face?
De abia astept statul la coada , de care de fapt nu mai am parte pentru ca fiind cu bebelusul intru imediat. Da, imi place sa stau la coada, mai vad si eu diabetici, mai aud ce zic.
Se vor bucura toti ca vad un copilas . Sper sa nu fie nevoie de adeverinte pe care nu le am .
As vrea sa solicit un control la fundul de ochi pentru ca nu am mai facut de cand eram insarcinata.
Si cam atat. O iau din nou apoi de la capat spre o glicata mai buna.
duminică, 6 octombrie 2013
La ce mi-ar fi bun un CGM?
Sistemul de monitorizare continua a glicemiei (CGM-in limba engleza, de la Continuous Glucose Monitoring) este alcatuit dintr-un senzor inserat in tesutul subcutanat , la care se ataseaza un transmitator radio care comunica cu un dispozitiv gen pager, cu ecran unde putem vedea nivelul glicemiei monitorizat continuu.
Necesita calibrare, atat la insertia unui nou senzor cat si in alte momente, dupa cum se specifica.Nu are o acuratete foarte mare comparativ cu glucometrul si de aceea deciziile importante privind corectarea glicemiei trebuie luate dupa ce testam cu...glucometrul.
Cu toate acestea CGM-ul este foarte folositor, pentru ca pana la urma, in afara de testarea glicemiei din vena la laborator, toate celelalte mijloace de testare a glicemiei dau rezultate relative, pe cat posibil de precise, cu erori de maxim 20%. Totusi la CGM s-au raportat si erori de 50%, ceea ce este inadmisibil avand in vedere ce costuri presupune. La noi un senzor costa 70 euro la care se adauga TVA... Mai punem la socoteala ca uneori putem insera gresit senzorul sau pur si simpu asa ne-a parvenit...nefunctional, la banii astia...De aceea, cine utilizeaza CGM trebuie sa puna la socoteala cel putin un senzor in plus pe luna...
Este fascinant graficul glicemiilor pe o zi sau pe o perioada. De asemenea faptul ca se pot seta alarme pentru hipo sau hiperglicemie, ca arata cu sageti orientate dupa tendinta glicemiei de a urca sau a cobori, cu doua sageti anunta o modificare rapida a glicemiei.
Se poate verifica glicemia si de la 4 metri,ceea ce e bine pentru parintii cu copil diabetic, aflati in alta camera. Pentru copii este minunat ca nu mai trebuie intepati chiar asa de multe ori... doar la inserarea senzorului si la calibrare. Dar daca mai pui hipo si hiper la socoteala, cand verificam corectitudinea pe glucometru, cam tot pe acolo se ajunge ca numar de intepaturi, doar ca stim mii de glicemii.
La pretul unui CGM cu tot cu consumabile, putem lua mii de teste si ne putem intepa non stop, daca ne tin degetele. Ei, dar tot nu vom avea atatea detalii despre evolutia glicemiei in 24h.
Datele de pe CGM se pot transfera pe computer, pot fi duse la medic si cate si mai cate grafice si interpretari de date se pot face. Daca are toata lumea timp, pacient si medic...
Un CGM mi-ar fi bun in primul rand pentru a pescui la timp hipoglicemiile majore. Daca as reusi un bun control glicemic dupa un timp nu as mai percepe sigur simptomele hipoglicemiilor ,ceea ce este foarte periculos. Am experimentat aceasta situatie in timpul sarcinii cand eram bine mersi la 45mg/dl...De aceea eram nevoita sa testez des, mai ales ca in primul trimestru hipoglicemiile aproape ca nu aveau o regula , apareau pe neasteptate. Un CGM ar face toata aceasta munca un locul meu si ar alunga stresul acela cumplit.Mai ales ca ar da si alarma.
In al doilea rand as putea sa observ efectul a tot ceea ce mananc asupra glicemiei. As putea sa vad cum afecteaza indicele glicemic al meselor valorile glicemiei. As vedea tot. Sau efectul exercitiului fizic si al diverselor situatii de viata.
Cam atat, dar lucru mare...
Un CGM cu o acuratete a rezultatelor foarte mare este un mare, mare ajutor in autocontrolul diabetului. Eu nu visez la un leac pentru diabet cat la o modalitate de a sti exact valorile glicemiei in orice moment si un tabel cu indicele glicemic al combinatiilor de alimente.
Ar fi minunat ca intr-un viitor cat mai apropiat sa isi poata permite fiecare diabetic un CGM la un pret foarte accesibil...
Costurile CGM-ului sunt enorme, la noi nici nu se pune problema inca de a fi acordate gratuit prin casa de sanatate si chiar daca ar fi , prioritate ar avea copii. ( Chiar, stie cineva daca se mai acorda pompe de insulina la copii sau gravide? ) Ceea ce mi se pare normal, desi as adauga si femeile insarcinate, pentru ca si mama si fat stau sub amenintarea diabetului.
Ramane un vis...Testele sunt si ele scumpe si daca cineva si-ar dori intr-adevar sa ajute diabeticii, iar nu sa scoata profit din diabet, ar fi foarte accesibile. Cred ca se pot obtine cu costuri mici.
Nu inteleg de ce nu sunt mai multe firme care sa fabrice CGM-uri . Pare a fi o lupta de monopoluri... Nici macar consumabilele de pompa de insulina sau CGM nu pot fi produse de oricine, binenteles la standardele cerute.
Cred ca CGM-urile ar fi extrem de utile in spitale, la monitorizarea pacientilor cu diabet, mai ales a celor nou descoperiti sau in timpul interventiilor chirurgicale la diabetici sau nasterile naturale la mame cu diabet, s.a.
Exista in cercetare si CGM-uri neinvazive, care scaneaza nivelul glucozei, fara a ne intepa deloc. Mai ales pe acestea le astept cu nerabdare si chiar as face economii sa iau unul. Era un CGM neinvaziv care necesita doar 4 dolari consumabile pe un an: un simplu gel. Incovenientele erau ca CGM-ul trebuia sustinut cu o centura lata imprejurul abdomenului si nu facea grafice. Arata doar glicemia.Iar bateria se termina foarte repede. Nu-i mai stiu numele.
Oricum viitorul se anunta foarte luminos in privinta mijloacelor de monitorizare a glicemiei. Si chiar mi-ar trebui un CGM. Astept cu nerabdare sa vad ce se va mai intampla.
PS: Atentie ca sunt tepe pe internet si in acest domeniu, aparate care cica masoara si tensiunea si glicemia dar dau rezultate corecte zic ei la 90% dintre oameni. Eu unde ma incadrez?
Necesita calibrare, atat la insertia unui nou senzor cat si in alte momente, dupa cum se specifica.Nu are o acuratete foarte mare comparativ cu glucometrul si de aceea deciziile importante privind corectarea glicemiei trebuie luate dupa ce testam cu...glucometrul.
Cu toate acestea CGM-ul este foarte folositor, pentru ca pana la urma, in afara de testarea glicemiei din vena la laborator, toate celelalte mijloace de testare a glicemiei dau rezultate relative, pe cat posibil de precise, cu erori de maxim 20%. Totusi la CGM s-au raportat si erori de 50%, ceea ce este inadmisibil avand in vedere ce costuri presupune. La noi un senzor costa 70 euro la care se adauga TVA... Mai punem la socoteala ca uneori putem insera gresit senzorul sau pur si simpu asa ne-a parvenit...nefunctional, la banii astia...De aceea, cine utilizeaza CGM trebuie sa puna la socoteala cel putin un senzor in plus pe luna...
Este fascinant graficul glicemiilor pe o zi sau pe o perioada. De asemenea faptul ca se pot seta alarme pentru hipo sau hiperglicemie, ca arata cu sageti orientate dupa tendinta glicemiei de a urca sau a cobori, cu doua sageti anunta o modificare rapida a glicemiei.
Se poate verifica glicemia si de la 4 metri,ceea ce e bine pentru parintii cu copil diabetic, aflati in alta camera. Pentru copii este minunat ca nu mai trebuie intepati chiar asa de multe ori... doar la inserarea senzorului si la calibrare. Dar daca mai pui hipo si hiper la socoteala, cand verificam corectitudinea pe glucometru, cam tot pe acolo se ajunge ca numar de intepaturi, doar ca stim mii de glicemii.
La pretul unui CGM cu tot cu consumabile, putem lua mii de teste si ne putem intepa non stop, daca ne tin degetele. Ei, dar tot nu vom avea atatea detalii despre evolutia glicemiei in 24h.
Datele de pe CGM se pot transfera pe computer, pot fi duse la medic si cate si mai cate grafice si interpretari de date se pot face. Daca are toata lumea timp, pacient si medic...
Un CGM mi-ar fi bun in primul rand pentru a pescui la timp hipoglicemiile majore. Daca as reusi un bun control glicemic dupa un timp nu as mai percepe sigur simptomele hipoglicemiilor ,ceea ce este foarte periculos. Am experimentat aceasta situatie in timpul sarcinii cand eram bine mersi la 45mg/dl...De aceea eram nevoita sa testez des, mai ales ca in primul trimestru hipoglicemiile aproape ca nu aveau o regula , apareau pe neasteptate. Un CGM ar face toata aceasta munca un locul meu si ar alunga stresul acela cumplit.Mai ales ca ar da si alarma.
In al doilea rand as putea sa observ efectul a tot ceea ce mananc asupra glicemiei. As putea sa vad cum afecteaza indicele glicemic al meselor valorile glicemiei. As vedea tot. Sau efectul exercitiului fizic si al diverselor situatii de viata.
Cam atat, dar lucru mare...
Un CGM cu o acuratete a rezultatelor foarte mare este un mare, mare ajutor in autocontrolul diabetului. Eu nu visez la un leac pentru diabet cat la o modalitate de a sti exact valorile glicemiei in orice moment si un tabel cu indicele glicemic al combinatiilor de alimente.
Ar fi minunat ca intr-un viitor cat mai apropiat sa isi poata permite fiecare diabetic un CGM la un pret foarte accesibil...
Costurile CGM-ului sunt enorme, la noi nici nu se pune problema inca de a fi acordate gratuit prin casa de sanatate si chiar daca ar fi , prioritate ar avea copii. ( Chiar, stie cineva daca se mai acorda pompe de insulina la copii sau gravide? ) Ceea ce mi se pare normal, desi as adauga si femeile insarcinate, pentru ca si mama si fat stau sub amenintarea diabetului.
Ramane un vis...Testele sunt si ele scumpe si daca cineva si-ar dori intr-adevar sa ajute diabeticii, iar nu sa scoata profit din diabet, ar fi foarte accesibile. Cred ca se pot obtine cu costuri mici.
Nu inteleg de ce nu sunt mai multe firme care sa fabrice CGM-uri . Pare a fi o lupta de monopoluri... Nici macar consumabilele de pompa de insulina sau CGM nu pot fi produse de oricine, binenteles la standardele cerute.
Cred ca CGM-urile ar fi extrem de utile in spitale, la monitorizarea pacientilor cu diabet, mai ales a celor nou descoperiti sau in timpul interventiilor chirurgicale la diabetici sau nasterile naturale la mame cu diabet, s.a.
Exista in cercetare si CGM-uri neinvazive, care scaneaza nivelul glucozei, fara a ne intepa deloc. Mai ales pe acestea le astept cu nerabdare si chiar as face economii sa iau unul. Era un CGM neinvaziv care necesita doar 4 dolari consumabile pe un an: un simplu gel. Incovenientele erau ca CGM-ul trebuia sustinut cu o centura lata imprejurul abdomenului si nu facea grafice. Arata doar glicemia.Iar bateria se termina foarte repede. Nu-i mai stiu numele.
Oricum viitorul se anunta foarte luminos in privinta mijloacelor de monitorizare a glicemiei. Si chiar mi-ar trebui un CGM. Astept cu nerabdare sa vad ce se va mai intampla.
PS: Atentie ca sunt tepe pe internet si in acest domeniu, aparate care cica masoara si tensiunea si glicemia dar dau rezultate corecte zic ei la 90% dintre oameni. Eu unde ma incadrez?
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Anotimpul rece si diabetul
Brrrrr, a venit frigul. Nu este inca iarna, dar ne duce cu gandul la apropiata ei venire. La inceput nu imi place deloc anotimpul rece, pana ma obisnuiesc.
Venirea frigului imi aduce un risc crescut de hipoglicemii atunci cand sunt afara. E bine sa nu fiu la frig cand am maximul insulinei si trebuie sa am grija cat de mult merg.
Cand vine si gerul trebuie sa adapostesc glucometrul intr-un buzunar interior al gecii si nu testez afara, se va bloca sau va da erori. Neplacut sa am o hipoglicemie in conditiile astea. Trebuie sa iau dulce fara sa mai testez daca nu am unde intra.
Nu mai pot face nici Lantusul afara (in mana) pentru ca am atatea straturi de haine pe mine. Dar inca n-a venit iarna asa ca maine voi putea sa il fac injectez in mana.
Cand vine iarna e greu cu hipoglicemiile: daca intra contrareglarea se poate sa transpir instantaneu din cap pana in picioare, incat hainele devin ude. Ceea ce e foarte neplacut, daca nu ma pot schimba.
Cand stranuta cineva sau tuseste fara sa puna mana la gura (e la moda acum) ma uit ingrijorata sperand sa nu am de a face cu un virus.
De asemenea, penurile cu insulina trebuie protejate de inghet. Eu le infasor intr-un fular sau in manusi in geanta, nu inainte de a le pune in husa lor.
Unii diabetici devin mai rezistenti la insulina iarna, altii nu.
La mine nu a fost nici prea prea nici foate foarte, de fapt nu am avut timp sa observ pentru ca in primul an am facut un guturai dupa care am tot avut glicemii mari si apoi au venit sarbatorile si tentatiile culinare.Iar anul trecut am nascut si am stat in casa mai tot timpul lauziei. Nici anul acesta nu ma vad prea mult pe afara, dar voi vedea.
Diabeticii care au probleme cu picioarele trebuie sa aibe grija sa nu le degere, protejandu-le cu o incaltaminte adecvata si comoda. De asemenea trebuie sa aibe grija sa nu isi puna picioarele pe surse de caldura fierbinti pentru a evita arsurile. Se poate ca ei sa nu simta nimic in timp ce se prajesc de caldura.
Pe timpul lunilor de iarna glicemiile pot fi mai mari din cauza lipsei de activitate fizica, si implicit hemoglobina glicata poate fi mai mare. Miscarea ajuta la mentinerea unei temperaturi corporale bune, in timpul efectuarii ei dar si mai multe ore dupa aceea, si imbunatateste sensibilitatea la insulina. Alunga si eventualele depresii, aduce si voie buna.
Hidratarea corespunzatoare este foarte importanta si iarna. Putem fi tentati sa mancam mai mult, din instinctul de a ne crea rezerve energetice dar si din plictiseala. Trebuie sa avem grija sa mancam alimente sanatoase si hranitoare.
Cam atat, restul este aceeasi rutina de diabet, dar in conditii mai reci.
Atentie la masa plina de bunatati de sarbatori! Sa nu ramana nimic....necalculat!
Venirea frigului imi aduce un risc crescut de hipoglicemii atunci cand sunt afara. E bine sa nu fiu la frig cand am maximul insulinei si trebuie sa am grija cat de mult merg.
Cand vine si gerul trebuie sa adapostesc glucometrul intr-un buzunar interior al gecii si nu testez afara, se va bloca sau va da erori. Neplacut sa am o hipoglicemie in conditiile astea. Trebuie sa iau dulce fara sa mai testez daca nu am unde intra.
Nu mai pot face nici Lantusul afara (in mana) pentru ca am atatea straturi de haine pe mine. Dar inca n-a venit iarna asa ca maine voi putea sa il fac injectez in mana.
Cand vine iarna e greu cu hipoglicemiile: daca intra contrareglarea se poate sa transpir instantaneu din cap pana in picioare, incat hainele devin ude. Ceea ce e foarte neplacut, daca nu ma pot schimba.
Cand stranuta cineva sau tuseste fara sa puna mana la gura (e la moda acum) ma uit ingrijorata sperand sa nu am de a face cu un virus.
De asemenea, penurile cu insulina trebuie protejate de inghet. Eu le infasor intr-un fular sau in manusi in geanta, nu inainte de a le pune in husa lor.
Unii diabetici devin mai rezistenti la insulina iarna, altii nu.
La mine nu a fost nici prea prea nici foate foarte, de fapt nu am avut timp sa observ pentru ca in primul an am facut un guturai dupa care am tot avut glicemii mari si apoi au venit sarbatorile si tentatiile culinare.Iar anul trecut am nascut si am stat in casa mai tot timpul lauziei. Nici anul acesta nu ma vad prea mult pe afara, dar voi vedea.
Diabeticii care au probleme cu picioarele trebuie sa aibe grija sa nu le degere, protejandu-le cu o incaltaminte adecvata si comoda. De asemenea trebuie sa aibe grija sa nu isi puna picioarele pe surse de caldura fierbinti pentru a evita arsurile. Se poate ca ei sa nu simta nimic in timp ce se prajesc de caldura.
Daca mentinem glicemii bune, acest lucru ne va proteja cat de cat de raceli pentru ca sistemul imunitar e mai puternic. Vitamina C ne poate fi de folos si o alimentatie echilibrata din care in continuare nu tebuie sa lipseasca fructele si legumele crude si... mult usturoi si ceapa. Nu recomand vaccinul antigripal, fiecare face cum crede.Cand lucra mama mea, la serviciu au adus vaccin antigripal si din toata colectivitatea doar mama si inca o femeie au refuzat sa se vaccineze. Pe atunci era o noutate treaba asta. La scurt timp toate persoanele care s-au vaccinat au racit urat, in afara de cele doua persoane nevaccinate. Cine stie ce a fost, dar personal nu am incredere in vaccinul antigripal. Nu vad cum ar putea acoperi toate tulpinile de virus...care an de an sunt altele.
Pe timpul lunilor de iarna glicemiile pot fi mai mari din cauza lipsei de activitate fizica, si implicit hemoglobina glicata poate fi mai mare. Miscarea ajuta la mentinerea unei temperaturi corporale bune, in timpul efectuarii ei dar si mai multe ore dupa aceea, si imbunatateste sensibilitatea la insulina. Alunga si eventualele depresii, aduce si voie buna.
Hidratarea corespunzatoare este foarte importanta si iarna. Putem fi tentati sa mancam mai mult, din instinctul de a ne crea rezerve energetice dar si din plictiseala. Trebuie sa avem grija sa mancam alimente sanatoase si hranitoare.
Cam atat, restul este aceeasi rutina de diabet, dar in conditii mai reci.
Atentie la masa plina de bunatati de sarbatori! Sa nu ramana nimic....necalculat!
vineri, 4 octombrie 2013
Lucrurile marunte si diabetul
Sub perna am: penul de NovoRapid, glucometrul, telefonul mobil (stiu ca nu e bine), un tub de teste de rezerva. Langa pat sta butoiasul cu apa, o sticla cu apa de rezerva si o cutie cu zahar si lingura adusa de sot preventiv, nestiind ca dupa perna am un tub cu zahar. Daca una din ele lipseste se simte lipsa, mai ales a telefonului mobil cu care dau beepuri salvatoare atunci cand sotul este in alta camera, iar bebe doarme. Iar la mana am in permanenta un ceas pentru a-mi calcula distantele de la mese, injectii si teste. Lucruri marunte...
Atunci cand pancreasul nostru nu mai poate produce acea marunta lacrima de insulina necesara pe o zi apare diabetul, o boala in care lucruri marunte conteaza sau sunt vitale. Un detaliu omis duce la modificari majore glicemice si la munca de detectiv pentru a ne da seama care a fost cauza .
Iata lucruri marunte care pentru noi diabeticii conteaza mai mult decat pentru ceilalti oameni:
-pliculetele de zahar sau orice dulce folosim pentru tratarea hipoglicemiilor, chiar si surplusul....Intr-o dimineata oganismul meu s-a comportat ca si cum n-ar fi fost cazul de insulina. A fost nevoie de 100g glucoza... Tot luam dulce si glicemia era 45. Iar dupa doua ore de inca 50g...Cele 50g erau din tableta pe care era sa o las acasa, fiindca era in plus. Eram la tara, plecata si de acasa, fara o sursa de zahar apropiata...si gravida.
-apa pentru hidratare dupa hiperglicemii, pentru dulcele luat la hipoglicemie ca sa intre mai repede;
-obiectele de sub perna si ceasul;
-care alimente mancam mai intai la masa, fructul sau friptura, laptele sau ciorba etc-un fapt care afecteaza indecele glicemic al mesei sau timpul de digestie, implicit riscul de hipo sau hiperglicemie;
-ce mancam;
-o salata pe zi are un impact benefic asupra glicemiilor;
-putina miscare sau mai multa- no comments;
-bratara cu SOS medical, atentie am diabet-nu am asa ceva(bratara), in Romania nu pare sa existe, poate ceva de silicon;
-faptul de a tine insulina la frigider sau de a nu uita penul intr-o masina vara;
-consumabilele pentru diabet :teste, ace, fiole de insulina s.a.;
-a nu manca ceva foarte gras inainte de celelalte alimente la masa- zilele trecute am facut o hipoglicemie urata pentru ca am mancat niste piele de pui cu paine inainte de masa, nu m-am abtinut...- grasimea impiedica absorbtia carbohidratilor de la masa inclusiv a celor pentru tratarea hipoglicemiei;
-timpii si socotelile de tot felul, carbohidrati si urme de carbohidrati;
-cum ne imbracam ca sa putem face injectie in oras- cu rochie sau nu, fetele;
-cat de gros ne imbracam iarna pentru a nu face hipoglicemie de la frig;
-bateria de la cantar, glucometru, pompa de insulina;
-un beep la nevoie;
-sa facem pipi inainte de culcare dupa o hiperglicemie pentru a nu avea glucoza in vezica urinara, fapt care ar irita-o, iar in timp ar produce complicatii urate, de asemenea igiena intima dupa asa ceva;
-ciorapii curati, de bumbac, comozi , sa nu stranga;
-incaltamintea comoda;
-oligoelementele-vanadiul, cromul cresc sensibilitatea la insulina;
-cat fierbem pastele...
-cat malai punem in mamaliga si cat o fierbem;(la fel cu grisul si altele)
-zaharul din mezeluri...
-un patratel de ciocolata in plus;
-fibrele;
-un pahar de vin;
-daca luam autobuzul sau mergem pe jos, daca urcam 5 etaje la picior sau nu;
-detaliile pe care le discutam cu medicul nostru...;
-numarul de telefon al medicului sau al spitalului de care apartinem;
-glucometrul, desigur, si unde il punem;
-penurile si unde le punem;
-spalatul pe maini;
-tabelul cu carbohidrati;
-sa stie ceilalti de noi, pe unde colindam;
-sa nu uitam uneori telefonul pe modul silentios, ca sa nu dam palpitatii celor dragi;
-sa nu incuiem usa la baie cand facem dus;
-cand facem dus...
-ora mesei;
-cum ne taiem unghiile;
-o batatura la picior;
-un mic virus...stranutul cuiva;
-daca e noapte sau zi;
-cat si cand dormim;
-cand testam;
-regula de trei simpla, calculele de clasa a doua;
-o palarie pe cap vara;
-statul la plaja;
-ce scrie pe ambalaje;
-cat ne enervam;
-o mica informatie despre diabet;
-putin mai mult optimism;
-si multe altele, multe si marunte.
Atunci cand pancreasul nostru nu mai poate produce acea marunta lacrima de insulina necesara pe o zi apare diabetul, o boala in care lucruri marunte conteaza sau sunt vitale. Un detaliu omis duce la modificari majore glicemice si la munca de detectiv pentru a ne da seama care a fost cauza .
Iata lucruri marunte care pentru noi diabeticii conteaza mai mult decat pentru ceilalti oameni:
-pliculetele de zahar sau orice dulce folosim pentru tratarea hipoglicemiilor, chiar si surplusul....Intr-o dimineata oganismul meu s-a comportat ca si cum n-ar fi fost cazul de insulina. A fost nevoie de 100g glucoza... Tot luam dulce si glicemia era 45. Iar dupa doua ore de inca 50g...Cele 50g erau din tableta pe care era sa o las acasa, fiindca era in plus. Eram la tara, plecata si de acasa, fara o sursa de zahar apropiata...si gravida.
-apa pentru hidratare dupa hiperglicemii, pentru dulcele luat la hipoglicemie ca sa intre mai repede;
-obiectele de sub perna si ceasul;
-care alimente mancam mai intai la masa, fructul sau friptura, laptele sau ciorba etc-un fapt care afecteaza indecele glicemic al mesei sau timpul de digestie, implicit riscul de hipo sau hiperglicemie;
-ce mancam;
-o salata pe zi are un impact benefic asupra glicemiilor;
-putina miscare sau mai multa- no comments;
-bratara cu SOS medical, atentie am diabet-nu am asa ceva(bratara), in Romania nu pare sa existe, poate ceva de silicon;
-faptul de a tine insulina la frigider sau de a nu uita penul intr-o masina vara;
-consumabilele pentru diabet :teste, ace, fiole de insulina s.a.;
-a nu manca ceva foarte gras inainte de celelalte alimente la masa- zilele trecute am facut o hipoglicemie urata pentru ca am mancat niste piele de pui cu paine inainte de masa, nu m-am abtinut...- grasimea impiedica absorbtia carbohidratilor de la masa inclusiv a celor pentru tratarea hipoglicemiei;
-timpii si socotelile de tot felul, carbohidrati si urme de carbohidrati;
-cum ne imbracam ca sa putem face injectie in oras- cu rochie sau nu, fetele;
-cat de gros ne imbracam iarna pentru a nu face hipoglicemie de la frig;
-bateria de la cantar, glucometru, pompa de insulina;
-un beep la nevoie;
-sa facem pipi inainte de culcare dupa o hiperglicemie pentru a nu avea glucoza in vezica urinara, fapt care ar irita-o, iar in timp ar produce complicatii urate, de asemenea igiena intima dupa asa ceva;
-ciorapii curati, de bumbac, comozi , sa nu stranga;
-incaltamintea comoda;
-oligoelementele-vanadiul, cromul cresc sensibilitatea la insulina;
-cat fierbem pastele...
-cat malai punem in mamaliga si cat o fierbem;(la fel cu grisul si altele)
-zaharul din mezeluri...
-un patratel de ciocolata in plus;
-fibrele;
-un pahar de vin;
-daca luam autobuzul sau mergem pe jos, daca urcam 5 etaje la picior sau nu;
-detaliile pe care le discutam cu medicul nostru...;
-numarul de telefon al medicului sau al spitalului de care apartinem;
-glucometrul, desigur, si unde il punem;
-penurile si unde le punem;
-spalatul pe maini;
-tabelul cu carbohidrati;
-sa stie ceilalti de noi, pe unde colindam;
-sa nu uitam uneori telefonul pe modul silentios, ca sa nu dam palpitatii celor dragi;
-sa nu incuiem usa la baie cand facem dus;
-cand facem dus...
-ora mesei;
-cum ne taiem unghiile;
-o batatura la picior;
-un mic virus...stranutul cuiva;
-daca e noapte sau zi;
-cat si cand dormim;
-cand testam;
-regula de trei simpla, calculele de clasa a doua;
-o palarie pe cap vara;
-statul la plaja;
-ce scrie pe ambalaje;
-cat ne enervam;
-o mica informatie despre diabet;
-putin mai mult optimism;
-si multe altele, multe si marunte.
joi, 3 octombrie 2013
Ajustarea dozelor de insulina
Astazi mi-am inceput ziua cu o lovitura de cap peste gura, primita de la bebe, care entuziasmat ca ne-am trezit s-a repezit spre mine. I-am cerut sotului gheata sa pun la buza lovita, iar el mi-a adus o inghetata pe care in final am mancat-o.
La masa de pranz am venit cu 100. Am facut mai tarziu o hipoglicemie cauzata de frig, de fapt am prins-o la timp, 90 la o ora dupa masa, luat dulce75 etc. La masa de seara am venit cu 110 si pentru ca sotul meu nu mai venea de jos de la administrator, de nervi am furat niste ciocolata de pe biroul lui. Apoi am mai mancat si struguri Hamburg duulci in timp ce pregateam masa de seara care intarzia. Am facut injectia calculand insulina doar pentru carbohidratii de la masa, neglijand ciugulelile. Am mancat o para foarte dulce Jambon de 200g, lapte si ciorba de gaina cu paine de casa. Sunt genul care nu ma deranjez la burta cu astfel de combinatii.
La 22:30 bebe adormise pe mine cu capul pe coasta mea in timp ce se hranea la san si cu o manuta dupa gatul meu. Deodata am inceput sa ma simt ciudat. I-am dat beep sotului sa vina, neputand sa ma misc, fiind captiva. Mi-am sters degetul cu un colt de prosop ud si am testat glicemia: 58. Nu m-am speriat pentru ca era la doua ore dupa injectie. Am profitat sa cer struguri si in timp ce terminam de mancat am inceput sa vad cam negru. Iar i-am dat beep si cand am vazut 32 m-am eliberat urgent de dulcea povara si m-am dus sa iau zahar.
Nu prea am avut multe glicemii chiar asa de mici, dar am observat ca la 30-uri vine o foame de lup si instinctul de a lua dulce este de necontrolat. Am mai mancat si o para mica si jumatate de grapefruit.
Dupa socoteala mea am tratat generos hipoglicemia aceasta cu cel putin...60ch. Acum sa vedem ce iese. M-am facut de o noapte cu testari si corectii probabil. Ma astept sa ajunga macar la 350.
Tocmai voiam sa anunt ca incep experimentul cu perele. Am luat in sfarsit pere de la piata si la masa de seara am mancat prima para duuulce ca un colt de rai. Nu indraznesc sa banuiesc ca a scazut asa glicemia dupa para. Vedem zilele urmatoare.
De maine scad iarasi Lantusul de la 10 la 9u, pentru ca azi am avut valori cu tendinta spre hipoglicemie. Adica ajustez doza de bazala scazand o unitate.
Mi s-a incleiat creierul...Testez: 289. Fac corectie 2u care trebuie sa scada cu 200 glicemia. Fac efort sa leg ideile.
Pe foaia de iesire din spital scria schema cutare cu ajustarea dozelor dupa cum este nevoie.
Ajustarea dozelor face si ea parte din autocontrolul pe care il exercita diabeticul cu scopul de a avea glicemii bune. Presupune modificarea dozelor uzuale astfel incat glicemiile sa se incadreze in tinta propusa.
Facem acest lucru cand se modifica necesarul de insulina al organismului datorita unor schimbari survenite fata de obicei: stres, boala, hipoglicemii sau hiperglicemii persistente, sarcina, modificari hormonale, efort fizic intens si prelungit, luarea de medicamente sau plante hipoglicemiante, repaos la pat, remisie, s.a.
De cele mai multe ori ajustarea dozei presupune o modificare de 10% in plus sau in minus fata de necesarul obisnuit. Dar pot fi si ajustari mai mari, mai ales cand e vorba de efort fizic intens si prelungit sau de remisie. ( se poate ajunge si la 50%)
Cele mai multe probleme le pune modificarea dozei de insulina bazala pentru ca riscam hipoglicemii prelungite daca o marim fara sa fie nevoie sau dimpotriva daca o scadem fara sa fie cazul vom avea hiperglicemii.
Atunci cand ajustam dozele in cautarea unei scheme perfecte de insulina trebuie sa urmarim doua-trei zile modul in care lucreaza modificarea facuta (mai ales la insulina bazala) si nu mancam printre mese pentru a nu ne deruta calculele. Nu modificam dozele la ambele tipuri de insulina deodata. De asemenea vom evita mesele copioase, cu combinatii de alimente imprevizibile ca impact glicemic si nu vom face efort fizic altfel decat de obicei . Dupa cele trei zile ajustam din nou daca e nevoie sau mentinem noile doze.
Ajustam doza de insulina preprandiala in cazul in care stim ca vom face sport in urmatoarele ore. Scadem din doza de bazala ,cei care o facem seara, daca a fost o zi cu mult efort fizic. Crestem doza de bazala in caz de repaos la pat, boli infectioase, perioada cu stres.
Stresul creaza o problema speciala in sensul ca nu stim niciodata cand trece si ne lasa cu doze marite de insulina in sange.
Ajustarea dozelor de insulina se face din aproape in aproape, urmarind tot timpul glicemiile si avand in vedere revenirea la dozele obisnuite daca este necesar.
Pic de somn...Sper sa am glicemie buna dimineata.
La masa de pranz am venit cu 100. Am facut mai tarziu o hipoglicemie cauzata de frig, de fapt am prins-o la timp, 90 la o ora dupa masa, luat dulce75 etc. La masa de seara am venit cu 110 si pentru ca sotul meu nu mai venea de jos de la administrator, de nervi am furat niste ciocolata de pe biroul lui. Apoi am mai mancat si struguri Hamburg duulci in timp ce pregateam masa de seara care intarzia. Am facut injectia calculand insulina doar pentru carbohidratii de la masa, neglijand ciugulelile. Am mancat o para foarte dulce Jambon de 200g, lapte si ciorba de gaina cu paine de casa. Sunt genul care nu ma deranjez la burta cu astfel de combinatii.
La 22:30 bebe adormise pe mine cu capul pe coasta mea in timp ce se hranea la san si cu o manuta dupa gatul meu. Deodata am inceput sa ma simt ciudat. I-am dat beep sotului sa vina, neputand sa ma misc, fiind captiva. Mi-am sters degetul cu un colt de prosop ud si am testat glicemia: 58. Nu m-am speriat pentru ca era la doua ore dupa injectie. Am profitat sa cer struguri si in timp ce terminam de mancat am inceput sa vad cam negru. Iar i-am dat beep si cand am vazut 32 m-am eliberat urgent de dulcea povara si m-am dus sa iau zahar.
Nu prea am avut multe glicemii chiar asa de mici, dar am observat ca la 30-uri vine o foame de lup si instinctul de a lua dulce este de necontrolat. Am mai mancat si o para mica si jumatate de grapefruit.
Dupa socoteala mea am tratat generos hipoglicemia aceasta cu cel putin...60ch. Acum sa vedem ce iese. M-am facut de o noapte cu testari si corectii probabil. Ma astept sa ajunga macar la 350.
Tocmai voiam sa anunt ca incep experimentul cu perele. Am luat in sfarsit pere de la piata si la masa de seara am mancat prima para duuulce ca un colt de rai. Nu indraznesc sa banuiesc ca a scazut asa glicemia dupa para. Vedem zilele urmatoare.
De maine scad iarasi Lantusul de la 10 la 9u, pentru ca azi am avut valori cu tendinta spre hipoglicemie. Adica ajustez doza de bazala scazand o unitate.
Mi s-a incleiat creierul...Testez: 289. Fac corectie 2u care trebuie sa scada cu 200 glicemia. Fac efort sa leg ideile.
Pe foaia de iesire din spital scria schema cutare cu ajustarea dozelor dupa cum este nevoie.
Ajustarea dozelor face si ea parte din autocontrolul pe care il exercita diabeticul cu scopul de a avea glicemii bune. Presupune modificarea dozelor uzuale astfel incat glicemiile sa se incadreze in tinta propusa.
Facem acest lucru cand se modifica necesarul de insulina al organismului datorita unor schimbari survenite fata de obicei: stres, boala, hipoglicemii sau hiperglicemii persistente, sarcina, modificari hormonale, efort fizic intens si prelungit, luarea de medicamente sau plante hipoglicemiante, repaos la pat, remisie, s.a.
De cele mai multe ori ajustarea dozei presupune o modificare de 10% in plus sau in minus fata de necesarul obisnuit. Dar pot fi si ajustari mai mari, mai ales cand e vorba de efort fizic intens si prelungit sau de remisie. ( se poate ajunge si la 50%)
Cele mai multe probleme le pune modificarea dozei de insulina bazala pentru ca riscam hipoglicemii prelungite daca o marim fara sa fie nevoie sau dimpotriva daca o scadem fara sa fie cazul vom avea hiperglicemii.
Atunci cand ajustam dozele in cautarea unei scheme perfecte de insulina trebuie sa urmarim doua-trei zile modul in care lucreaza modificarea facuta (mai ales la insulina bazala) si nu mancam printre mese pentru a nu ne deruta calculele. Nu modificam dozele la ambele tipuri de insulina deodata. De asemenea vom evita mesele copioase, cu combinatii de alimente imprevizibile ca impact glicemic si nu vom face efort fizic altfel decat de obicei . Dupa cele trei zile ajustam din nou daca e nevoie sau mentinem noile doze.
Ajustam doza de insulina preprandiala in cazul in care stim ca vom face sport in urmatoarele ore. Scadem din doza de bazala ,cei care o facem seara, daca a fost o zi cu mult efort fizic. Crestem doza de bazala in caz de repaos la pat, boli infectioase, perioada cu stres.
Stresul creaza o problema speciala in sensul ca nu stim niciodata cand trece si ne lasa cu doze marite de insulina in sange.
Ajustarea dozelor de insulina se face din aproape in aproape, urmarind tot timpul glicemiile si avand in vedere revenirea la dozele obisnuite daca este necesar.
Pic de somn...Sper sa am glicemie buna dimineata.
Dovleacul
Nu mi-a placut niciodata dovleacul, cel mult m-am avantat la putina placinta dar mi-a fost greata dupa aceea. De altfel nici morcovii cruzi nu imi plac. Cred ca de fapt nu prea suport legumele bogate in betacaroten.
De un timp am numai dovleac in cap. Pur si simplu imi vine sa mananc dovleac. Copt in cuptor si cu putina miere sau zahar deasupra. Si un pic de scortisoara. Fara aluat.
Zis si facut. Mi-am luat in ziua cu glicozilata o bucata frumoasa de dovleac de la piata si l-am bagat la cuptor. A fost culmea.. deliciooos. Are cam multi carbohidrati, 20/100g, crud, adica o felie destul de mica.
Cautand pe internet numarul de carbohidrati am gasit ca dovleacul de placinta este bogat in betacaroten care are un rol bun in reglarea glicemiei, contine multa vitamina A (100g are 75%din necesarul pe o zi) , regleaza digestia s.a.
Acum doua zile cautand niste informatii despre diabet pe net am dat intamplator peste o stire: cercetatorii japonezi au descoperit ca dovleacul ar putea vindeca dibetul , regenerand celulele beta. Bine, ei au folosit extract de dovleac, pe soricei. Si s-a imbunatatit starea lor, nu specifica sa se fi vindecat. La om cum o fi?
Oricum nu cred ca poate fi ceva rau sa beneficiez de consumul de dovleac. Macar pentru vitamina A pe care o contine.
Oare instinctul nu ne-ar putea indrepta spre alimentele care ne ajuta in bolile pe care le avem? Asta daca renuntam la obiceiurile proaste alimentare pentru a simti corect lucrurile.Asa cum pisicuta stie ce ierburi sa manance cand are indigestie...
De un timp am numai dovleac in cap. Pur si simplu imi vine sa mananc dovleac. Copt in cuptor si cu putina miere sau zahar deasupra. Si un pic de scortisoara. Fara aluat.
Zis si facut. Mi-am luat in ziua cu glicozilata o bucata frumoasa de dovleac de la piata si l-am bagat la cuptor. A fost culmea.. deliciooos. Are cam multi carbohidrati, 20/100g, crud, adica o felie destul de mica.
Cautand pe internet numarul de carbohidrati am gasit ca dovleacul de placinta este bogat in betacaroten care are un rol bun in reglarea glicemiei, contine multa vitamina A (100g are 75%din necesarul pe o zi) , regleaza digestia s.a.
Acum doua zile cautand niste informatii despre diabet pe net am dat intamplator peste o stire: cercetatorii japonezi au descoperit ca dovleacul ar putea vindeca dibetul , regenerand celulele beta. Bine, ei au folosit extract de dovleac, pe soricei. Si s-a imbunatatit starea lor, nu specifica sa se fi vindecat. La om cum o fi?
Oricum nu cred ca poate fi ceva rau sa beneficiez de consumul de dovleac. Macar pentru vitamina A pe care o contine.
Oare instinctul nu ne-ar putea indrepta spre alimentele care ne ajuta in bolile pe care le avem? Asta daca renuntam la obiceiurile proaste alimentare pentru a simti corect lucrurile.Asa cum pisicuta stie ce ierburi sa manance cand are indigestie...
marți, 1 octombrie 2013
Cum facem corectia de insulina?
Corectia este o doza de insulina rapida administrata suplimentar in scopul de a scadea in limite normale o hiperglicemie care nu este acoperita suficient de insulina deja injectata la masa.
Corectiile fac si ele parte din autocontrolul diabetului, sunt administrate de catre diabetic sau apartinator ( la copii, batrani) si devin aproape o rutina atunci cand se doreste o tinta glicemica mica. Aceasta deoarece lucram cu multe variabile care de multe ori ne scapa de sub control: timpul de digestie al combinatiei de alimente consumate la masa, stres, boala, numarul de carbohidrati din alimente, calitatea si durata somnului etc.
Organismul uman nu este ca un robot, reactioneaza cel mai adesea intr-un mod neasteptat si de aceea oricat de perfect am calcula carbohidratii nu este garantat raspunsul glicemic de dupa masa. Trebuie sa recunoastem ca de multe ori mai si gresim. Sau nu este ca in tabel. Sau nu stim exact cati carbohidrati contine ceea ce mancam. Sau fructul e mai dulce ca la carte. Sau, sau...
Pentru mine cea mai frecventa cauza pentru care trebuie sa fac corectie este faptul ca nu pot sti exact timpul exact de digestie al alimentelor dar mai ales al combinatiilor de alimente. Urmat de ingaduinta ( sau lacomie) si de reactia hiperglicemica de dupa hipoglicemie. Nu prea conteaza asta. De hiperglicemii nu este greu de facut rost.
Nu imi pot da seama pentru ca nu am urmarit, dar cred ca aproape in fiecare zi fac cate o corectie cat de mica.
Nu toti pacientii care au tratament cu insulina fac si corectii. Este posibil ca unii dintre ei nici sa nu fi auzit cuvantul. Imi aduc aminte cum am tresarit cand am auzit prima oara acest cuvant, pe care nici nu l-am inteles bine la inceput. Era ceea ce imi speram sa existe.
Cand m-am lamurit am inceput sa imi doresc cu ardoare tratamentul intensiv de insulina( cu rapide la mese si bazala), nu conventional (2 injectii de premixata) cum aveam eu.
Novorapidul pare a fi cea mai rapida insulina, un avantaj sau nu, depinde de situatie.Mi s-a recomandat aceasta insulina pentru rapiditatea cu care corecteaza glicemia.
Corectiile trebuie facute doar daca stim ce facem, pentru ca insulina este un medicament mortal daca nu e administrata cand si cat trebuie.
Pana invatam cum sa le facem este bine sa mergem din aproape in aproape, cu cantitati mici de insulina si treptat vom invata cum este mai bine.( Ne vom multumi la inceput ca 300 a devenit 180 de ex). Nu vom face nici corectii noptea pana nu stim ce si cum, pentru ca atunci sensibilitatea la insulina este cea mai mare si dormim...
Ideal ar fi sa nu mai fie nevoie de corectii, de aceea de fiecare data cand suntem nevoiti sa corectam o glicemie, trebuie sa cautam cauza acelei hiperglicemii pentru a o evita pe viitor. Corectia nu actioneaza totusi instant si vom mai ramane ceva timp pe hiperglicemie. Poate doar daca stim se anticipam hiperglicemia .
Daca facem corectii prea mari, calculate gresit sau rupte de context (efort fizic, insulina activa in organism, sensibilitatea la insulina din perioada zilei cand o facem s.a) riscam sa intram intr-n cerc vicios de hipo si hiperglicemii reactive, corectate si iar corectate...
Corectia de insulina se face dupa ce trece varful de actiune al unei insuline, fie rapida sau bazala, dupa doua ore de la masa. Nu se face clar pe hipoglicemie chiar daca mancam o tona de zahar, ci doar dupa ce a aparut hiperglicemia.
Pentru a aplica o corectie trebuie sa ne cunoastem sensibilitatea la insulina din momentul respectiv, adica cu cat ne poate scadea glicemia o unitate de insulina in acea perioada a zilei . De exemplu pentru o glicemie de 250, dimineata la ora 5am eu am nevoie de o corectie de 4u; daca se intampla la ora 11am mai astept pentru ca stiu ca intra Lantusul in actiune dar si rapida care se misca mai greu dimineata. La ora 15 vin 2u corectie, dupa ora 16-2u, 5 u, la ora 22-2u, la 22:30-1,5u, la fel si dupa 00:00am. Aceasta in cazul meu, altuia ii poate fi fara folos sau fatal. Depinde si cand se injecteaza bazala si tipul de bazala. Ideea este sa nu se suprapuna corectia cu varful altei insuline si sa tinem cont de cata insulina activa mai avem in organism (BOB-bolus on board sau insulina nefolosita).
Dar de unde putem sti aceasta? Din prospectul insulinei pe care o folosim, de pe internet si din experienta proprie. Citim cat actioneaza teoretic insulina noastra, cand intra in actiune , cand are varful de actiune si delay-ul.Este o diferenta intre momentul cand ajunge in sange insulina si momentul cand scade efectiv glicemia , iar faptul ca mai este dupa 5-6 ore detectabila in sange nu inseamna ca ne mai si scade atunci eficient glicemia. De aceea e nevoie si de experienta practica pentru a sti cum e intampla in cazul nostru. Iar aceasta experienta se catiga facand corectii gandite si testand mult.
Insulinele rapide ( le numesc asa generic, stim ca unele sunt de fapt numite scurte, doar unele, analogii de insulina, sunt de fapt rapide) incep sa actioneze la cateva minute dupa injectare, maxim 30 minute in cazul celor scurte.
Varful de actiune este o perioada scurta de 40minute pana la doua ore in functie de tipul insulinei, cand se exercita cea mai mare parte a efectului hipoglicemiant, cand de altfel exista si riscul cel mai mare de hipoglicemie in cazul unei erori de calcul sau eveniment neasteptat.
Dupa aceea efectul hipoglicemiant are o coborare destul de brusca si se sterge pentru restul de timp ramas.
Aceste lucruri sunt ilustrate prin grafice de genul grafi sau grafic si concretizate prin experienta fiecaruia din practica de zi cu zi.
La aplicarea unei corectii trebuie sa avem in capul nostru si un grafic cu timpul de digestie a ceea ce am mancat deja. Din experienta. Aici este mai greu. Ideea este sa stim daca ne asteptam sa mai creasca glicemia sau aceasta a fost tot.
Nu vreau sa fac din corectie cel mai complicat lucru, vreau doar sa arat variabilele care contribuie la exactitatea ei. Este posibil sa nu gresim foarte mult doar experimentand corectiile cu grija cunoscand totusi timpii teoretici de actiune al tipului de insulina pe care o folosim. Trebuie sa cunoastem cu ce lucram pentru ca de aceasta depinde viata noastra, sau in fine, calitatea vietii noastre.
Insulinele scurte implica greutati in aplicarea unei corectii datorita varfului mai lung de actiune, ceea ce ne expune unei hipoglicemii mai lungi daca gresim si in acelasi timp ne tine initial putin mai mult pe hiperglicemie dupa ce le injectam. Aduc insa un beneficiu in cazul unei combinatii de mancaruri grele sau mese copioase.
La injectarea corectiei este foarte util sa asteptam putin pana scoatem acul din tesut pentru ca minuscula picatura de insulina sa ramana acolo si sa nu o scoatem odata cu acul.
Nu ne vom lasa tentati sa facem corectie la orice valoare ridicata de pe gucometru (sau CGM) ci vom gandi contextul respectiv: daca mai avem suficienta insulina in corp pentru a scadea glicemia eficient.
Corectiile de noapte pot avea ca tinta o glicemie nu foarte mica pentru a nu risca o hipoglicemie urata in timpul somnului. Ne vom multumi cu un 100-120 dimineata in loc de 80, sau daca nu, e mai bine sa ne trezim din nou sa testam efectul corectiei.
Se recomanda o distanta de minim 2 ore intre doua corectii, cu testarile de rigoare, desi e mai bine sa fie doar o singura corectie care sa acopere problema. De obicei nevoia mai multor corectii apare pe fondul hiperglicemiilor de boala infectioasa sau stres sau hormoni de crestere. Atentie mare totusi, nu ne jucam cu insulina.
Utilizatorii de pompa isi pot administra corectii foarte mici, de asemenea isi pot seta doze diferite de bazala (de fapt tot insulina rapida, dar infuzata ora de ora in cantitati mici) pe perioada cu hiperglicemia. Sunt de asemenea tentati sa aplice usor corectii. Sunt pompe care stiu sa arate cat BOB mai este, insulina nefolosita, inca si pot sugera doza de insulina pentru o eventuala corectie, in functie de BOB si carbohidratii avuti la masa.
Sa nu uitam sa tinem cont de efortul fizic facut care poate fi un factor hipoglicemiant. De multe ori glicemia continua sa scada mai multe ore dupa efectuarea efortului fizic datorita cresterii sensibilitatii la insulina si datorita procesului de refacere a rezervelor de glicogen. De aceea vom fi foarte atenti daca mai este nevoie de corectie in acest caz ( poate am mancat prea multi carbohidrati rapizi dupa efort) sau oricum sa fie redusa la minimum.
Atentie sporita si la cazul in care facem corectie dupa ora 22. Trebuie sa o calculam cu gandul ca va avea varful de actiune dupa miezul noptii cand vom avea sensibilitate mai mare la insulina.
Vom calcula doza ca pentru noapte si este necesar sa testam dupa miezul noptii in perioada de varf a insulinei. De asemenea vomm tine cont daca ultima injectie cu insulina rapida a fost dupa ora 8pm.
Mai ramane loc si pentru multe jonglerii personale pe care le stie fiecare si nu este bine sa le dai exemplu tuturor. Totul pentru un bun control glicemic si tot timpul cu maxima prudenta.
Fara corectii probabil ca este greu de atins o glicata sub 6,5 , poate doar printr-un concurs foarte favorabil de imprejurari sau o iscusinta teribila de a calcula totul corect in materie de carbohidrati si timpi...si lipsa oricarei caderi in tentatia de a ciuguli printre mese carbohidrati.... adica ceva dulce. Sau prin cumularea de hipo-hiperglicemii, eea ce nu este de dorit si foarte nociv pentru rinichi.
Corectiile se aplica uneori odata cu injectia pentru masa, daca hiperglicemia a fost descoperita atunci si presupune sa adugam la doza pentru masa respectiva si coectia, intr-o singura injectie. Unii prefera sa scada doar din carbohidratii mesei si sa pastreze doza de insulina obisnuita pentru masa. Nici aceasta nu trebuie facut prea des, pentru a acoperi necesarul de carbohidrati al organismului si a evita rezistenta la insulina data de lipsa ingestiei carbohidratilor necesari.
Corectia poate fi facuta si prin....exercitiu fizic daca stim cu cat ne scade un anumit exercitiu glicemia si daca starea noastra ne-o permite.( nu avem febra, cetone, glicemii astronomice), nemaifiind asfel nevoie de corectie injectabila. Avantajul acestei asa zise corectii este acela ca scade imediat glicemia daca suntem per ansamblu insulinizati corect si avem un echilibru metabolic bun de obicei.
Alaturi de ajustarea dozelor la mese corectiile fac parte din responsabilitatea cu care pacientul cu diabet isi controleaza boala.
Corectiile fac si ele parte din autocontrolul diabetului, sunt administrate de catre diabetic sau apartinator ( la copii, batrani) si devin aproape o rutina atunci cand se doreste o tinta glicemica mica. Aceasta deoarece lucram cu multe variabile care de multe ori ne scapa de sub control: timpul de digestie al combinatiei de alimente consumate la masa, stres, boala, numarul de carbohidrati din alimente, calitatea si durata somnului etc.
Organismul uman nu este ca un robot, reactioneaza cel mai adesea intr-un mod neasteptat si de aceea oricat de perfect am calcula carbohidratii nu este garantat raspunsul glicemic de dupa masa. Trebuie sa recunoastem ca de multe ori mai si gresim. Sau nu este ca in tabel. Sau nu stim exact cati carbohidrati contine ceea ce mancam. Sau fructul e mai dulce ca la carte. Sau, sau...
Pentru mine cea mai frecventa cauza pentru care trebuie sa fac corectie este faptul ca nu pot sti exact timpul exact de digestie al alimentelor dar mai ales al combinatiilor de alimente. Urmat de ingaduinta ( sau lacomie) si de reactia hiperglicemica de dupa hipoglicemie. Nu prea conteaza asta. De hiperglicemii nu este greu de facut rost.
Nu imi pot da seama pentru ca nu am urmarit, dar cred ca aproape in fiecare zi fac cate o corectie cat de mica.
Nu toti pacientii care au tratament cu insulina fac si corectii. Este posibil ca unii dintre ei nici sa nu fi auzit cuvantul. Imi aduc aminte cum am tresarit cand am auzit prima oara acest cuvant, pe care nici nu l-am inteles bine la inceput. Era ceea ce imi speram sa existe.
Cand m-am lamurit am inceput sa imi doresc cu ardoare tratamentul intensiv de insulina( cu rapide la mese si bazala), nu conventional (2 injectii de premixata) cum aveam eu.
Novorapidul pare a fi cea mai rapida insulina, un avantaj sau nu, depinde de situatie.Mi s-a recomandat aceasta insulina pentru rapiditatea cu care corecteaza glicemia.
Corectiile trebuie facute doar daca stim ce facem, pentru ca insulina este un medicament mortal daca nu e administrata cand si cat trebuie.
Pana invatam cum sa le facem este bine sa mergem din aproape in aproape, cu cantitati mici de insulina si treptat vom invata cum este mai bine.( Ne vom multumi la inceput ca 300 a devenit 180 de ex). Nu vom face nici corectii noptea pana nu stim ce si cum, pentru ca atunci sensibilitatea la insulina este cea mai mare si dormim...
Ideal ar fi sa nu mai fie nevoie de corectii, de aceea de fiecare data cand suntem nevoiti sa corectam o glicemie, trebuie sa cautam cauza acelei hiperglicemii pentru a o evita pe viitor. Corectia nu actioneaza totusi instant si vom mai ramane ceva timp pe hiperglicemie. Poate doar daca stim se anticipam hiperglicemia .
Daca facem corectii prea mari, calculate gresit sau rupte de context (efort fizic, insulina activa in organism, sensibilitatea la insulina din perioada zilei cand o facem s.a) riscam sa intram intr-n cerc vicios de hipo si hiperglicemii reactive, corectate si iar corectate...
Corectia de insulina se face dupa ce trece varful de actiune al unei insuline, fie rapida sau bazala, dupa doua ore de la masa. Nu se face clar pe hipoglicemie chiar daca mancam o tona de zahar, ci doar dupa ce a aparut hiperglicemia.
Pentru a aplica o corectie trebuie sa ne cunoastem sensibilitatea la insulina din momentul respectiv, adica cu cat ne poate scadea glicemia o unitate de insulina in acea perioada a zilei . De exemplu pentru o glicemie de 250, dimineata la ora 5am eu am nevoie de o corectie de 4u; daca se intampla la ora 11am mai astept pentru ca stiu ca intra Lantusul in actiune dar si rapida care se misca mai greu dimineata. La ora 15 vin 2u corectie, dupa ora 16-2u, 5 u, la ora 22-2u, la 22:30-1,5u, la fel si dupa 00:00am. Aceasta in cazul meu, altuia ii poate fi fara folos sau fatal. Depinde si cand se injecteaza bazala si tipul de bazala. Ideea este sa nu se suprapuna corectia cu varful altei insuline si sa tinem cont de cata insulina activa mai avem in organism (BOB-bolus on board sau insulina nefolosita).
Dar de unde putem sti aceasta? Din prospectul insulinei pe care o folosim, de pe internet si din experienta proprie. Citim cat actioneaza teoretic insulina noastra, cand intra in actiune , cand are varful de actiune si delay-ul.Este o diferenta intre momentul cand ajunge in sange insulina si momentul cand scade efectiv glicemia , iar faptul ca mai este dupa 5-6 ore detectabila in sange nu inseamna ca ne mai si scade atunci eficient glicemia. De aceea e nevoie si de experienta practica pentru a sti cum e intampla in cazul nostru. Iar aceasta experienta se catiga facand corectii gandite si testand mult.
Insulinele rapide ( le numesc asa generic, stim ca unele sunt de fapt numite scurte, doar unele, analogii de insulina, sunt de fapt rapide) incep sa actioneze la cateva minute dupa injectare, maxim 30 minute in cazul celor scurte.
Varful de actiune este o perioada scurta de 40minute pana la doua ore in functie de tipul insulinei, cand se exercita cea mai mare parte a efectului hipoglicemiant, cand de altfel exista si riscul cel mai mare de hipoglicemie in cazul unei erori de calcul sau eveniment neasteptat.
Dupa aceea efectul hipoglicemiant are o coborare destul de brusca si se sterge pentru restul de timp ramas.
Aceste lucruri sunt ilustrate prin grafice de genul grafi sau grafic si concretizate prin experienta fiecaruia din practica de zi cu zi.
La aplicarea unei corectii trebuie sa avem in capul nostru si un grafic cu timpul de digestie a ceea ce am mancat deja. Din experienta. Aici este mai greu. Ideea este sa stim daca ne asteptam sa mai creasca glicemia sau aceasta a fost tot.
Nu vreau sa fac din corectie cel mai complicat lucru, vreau doar sa arat variabilele care contribuie la exactitatea ei. Este posibil sa nu gresim foarte mult doar experimentand corectiile cu grija cunoscand totusi timpii teoretici de actiune al tipului de insulina pe care o folosim. Trebuie sa cunoastem cu ce lucram pentru ca de aceasta depinde viata noastra, sau in fine, calitatea vietii noastre.
Insulinele scurte implica greutati in aplicarea unei corectii datorita varfului mai lung de actiune, ceea ce ne expune unei hipoglicemii mai lungi daca gresim si in acelasi timp ne tine initial putin mai mult pe hiperglicemie dupa ce le injectam. Aduc insa un beneficiu in cazul unei combinatii de mancaruri grele sau mese copioase.
La injectarea corectiei este foarte util sa asteptam putin pana scoatem acul din tesut pentru ca minuscula picatura de insulina sa ramana acolo si sa nu o scoatem odata cu acul.
Nu ne vom lasa tentati sa facem corectie la orice valoare ridicata de pe gucometru (sau CGM) ci vom gandi contextul respectiv: daca mai avem suficienta insulina in corp pentru a scadea glicemia eficient.
Corectiile de noapte pot avea ca tinta o glicemie nu foarte mica pentru a nu risca o hipoglicemie urata in timpul somnului. Ne vom multumi cu un 100-120 dimineata in loc de 80, sau daca nu, e mai bine sa ne trezim din nou sa testam efectul corectiei.
Se recomanda o distanta de minim 2 ore intre doua corectii, cu testarile de rigoare, desi e mai bine sa fie doar o singura corectie care sa acopere problema. De obicei nevoia mai multor corectii apare pe fondul hiperglicemiilor de boala infectioasa sau stres sau hormoni de crestere. Atentie mare totusi, nu ne jucam cu insulina.
Utilizatorii de pompa isi pot administra corectii foarte mici, de asemenea isi pot seta doze diferite de bazala (de fapt tot insulina rapida, dar infuzata ora de ora in cantitati mici) pe perioada cu hiperglicemia. Sunt de asemenea tentati sa aplice usor corectii. Sunt pompe care stiu sa arate cat BOB mai este, insulina nefolosita, inca si pot sugera doza de insulina pentru o eventuala corectie, in functie de BOB si carbohidratii avuti la masa.
Sa nu uitam sa tinem cont de efortul fizic facut care poate fi un factor hipoglicemiant. De multe ori glicemia continua sa scada mai multe ore dupa efectuarea efortului fizic datorita cresterii sensibilitatii la insulina si datorita procesului de refacere a rezervelor de glicogen. De aceea vom fi foarte atenti daca mai este nevoie de corectie in acest caz ( poate am mancat prea multi carbohidrati rapizi dupa efort) sau oricum sa fie redusa la minimum.
Atentie sporita si la cazul in care facem corectie dupa ora 22. Trebuie sa o calculam cu gandul ca va avea varful de actiune dupa miezul noptii cand vom avea sensibilitate mai mare la insulina.
Vom calcula doza ca pentru noapte si este necesar sa testam dupa miezul noptii in perioada de varf a insulinei. De asemenea vomm tine cont daca ultima injectie cu insulina rapida a fost dupa ora 8pm.
Mai ramane loc si pentru multe jonglerii personale pe care le stie fiecare si nu este bine sa le dai exemplu tuturor. Totul pentru un bun control glicemic si tot timpul cu maxima prudenta.
Fara corectii probabil ca este greu de atins o glicata sub 6,5 , poate doar printr-un concurs foarte favorabil de imprejurari sau o iscusinta teribila de a calcula totul corect in materie de carbohidrati si timpi...si lipsa oricarei caderi in tentatia de a ciuguli printre mese carbohidrati.... adica ceva dulce. Sau prin cumularea de hipo-hiperglicemii, eea ce nu este de dorit si foarte nociv pentru rinichi.
Corectiile se aplica uneori odata cu injectia pentru masa, daca hiperglicemia a fost descoperita atunci si presupune sa adugam la doza pentru masa respectiva si coectia, intr-o singura injectie. Unii prefera sa scada doar din carbohidratii mesei si sa pastreze doza de insulina obisnuita pentru masa. Nici aceasta nu trebuie facut prea des, pentru a acoperi necesarul de carbohidrati al organismului si a evita rezistenta la insulina data de lipsa ingestiei carbohidratilor necesari.
Corectia poate fi facuta si prin....exercitiu fizic daca stim cu cat ne scade un anumit exercitiu glicemia si daca starea noastra ne-o permite.( nu avem febra, cetone, glicemii astronomice), nemaifiind asfel nevoie de corectie injectabila. Avantajul acestei asa zise corectii este acela ca scade imediat glicemia daca suntem per ansamblu insulinizati corect si avem un echilibru metabolic bun de obicei.
Alaturi de ajustarea dozelor la mese corectiile fac parte din responsabilitatea cu care pacientul cu diabet isi controleaza boala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)