luni, 16 noiembrie 2015

Viata mea cu Dexcom

               A fost cu mult mai buna , dupa cum deja am mai scris in alta postare. Am ales acest subiect pentru a-mi face de lucru cu scrisul pe blog. A fost un capitol de aur in viata cu diabet, ceva ce mi-as dori sa aibe oricine are de a face cu acest stil de viata.
                Cred ca pentru fiecare experienta purtarii Dexcomului este unica si are un specific. Totusi sunt cateva trasaturi generale care ar iesi la iveala daca am istorisi fiecare cum este. De aceea va invit sa comentati cu lux de amanunte daca doriti. Daca cineva afirma ceva si pentru alta persoana este exact inversul poate fi pur si simplu un alt context, o altfel de simbioza, etc. Nu as vrea sa fac loc unor nesfarsite contradictii. Aceasta este experienta mea si acestea sunt observatiile si principiile dupa care m-am ghidat. Asadar:
              Astazi voi vorbi despre insertia senzorului. Prima data m-a ajutat sotul Ioanei. Desigur am avut emotii vazand marele harpon roz movuliu, insa, chiar nu a durut defel. In general senzatia este de  fir rece care strabate carnea si iese repede. Daca da de un mic vas de sange este o senzatie unica, dar nici atunci nu este durerere. O foarte mica usturime. Cred ca este posibil sa doara daca cuiva ii intra in muschi. sunt de preferat zonele mai grasute.
              Apoi sotul meu a fost cel care mi-a pus senzorii si partea amuzanta este ca ma tineau atat de mult incat mai mereu trebuia sa isi reaminteasca cum se pune, pana s-a obisnuit. In primul an ma tineau senzorii in medie 30-33 de zile, cel mai mult a fost de 44 de zile. Apoi 18...cred ca le-au modificat ceva, nu stiu...
               Noi am folosit Skin Tak lichid inainte de inserare si aveam grija sa fie bine tivit(apasat bine pe margine) plasturele Dexcom, pentru ca de la margini incepe sa se desprinda. In a saptamana 3-4 taiam marginile dezlipite, curatam pielea de impuritati cu alcool izopropilic si aplicam ca la inceput, peste Skin Tak , un plasture IV, Prima se numea, care rezista cam o saptamana . Ocazional am mai folosit Omnifix parca.
              L-am purtat intotdeauna pe brat, in zona vaccinurilor, mai putin pe ultimul , pe care l-am montat pe picior, acolo unde vine incheietura mainii cand stam drepti. A mers excelent ultimul, mai ales ca am dat si intr-un vas mic de sange.
             Si pentru ca nu m-am uitat niciodata la ce face sotul cand pune senzorul, m-am trezit in situatia de a mi-l pune singura, cu ajutorul mamei mele, care facea pliul. A fost un adevarat spectacol, nestiind cum sa fac. Eram cu acul in mana si  cautam pe internet cum se face, mi se paruse ca am inteles . Este greu pana iti dai seama, chiar nu este complicat. Apoi nu mai stiam cum sa imi dau jos aplicatorul, desi vedeam ca trebuie apasat pe laterale , nu apasam unde trebuie.
             La insertie e foarte important sa nu cedam reflexului de a trage de piston ca la seringa. Astfel putem pierde senzorul. Se impinge, dupa ce se scoate aripioara aceea laterala, si astfel intra acul care inveleste senzorul in tesut. Apoi se trage de gulerasul roz care e la baza aplicatorului. Astfel iese acul din carne. Se aud niste clicuri specifice. Apoi pentru a scapa de harpon se apasa de lateralele plasticului ce sustine electrozii senzorului, in partea de sus, acolo unde va fi varful transmiterului, si cade foarte usor.
            Se sterge cu alcool izopropilic transmiterul si apoi se aplica la locul lui introducand intai varful . Pentru a-l fixa si in spate se foloseste cheita aceea din spate , apasand pe ea, ca pe o parghie. Mie nu mi-a iesit aceasta operatiune in ambele situatii in care mi l-am montat, insa am reusit sa fixez transmiterul  manual.
            Nu intru in toate detaliile, cum se face pliul, etc.
            Mai mereu faceam insertia la cele mai ciudate ore, cand vechiul senzor ceda cu desavarsire. 
           Cam atat pentru acum. Ar putea fi o tema de compunere, descrierea insertiei senzorului. :-)
              
                

duminică, 15 noiembrie 2015

La multi ani, oameni dulci!

                 La multi ani tuturor celor care purtati griji albastre pe umerii vostri ! La multi ani tuturor care aveti de a face cu acest stil de viata, diabetul! Ieri a fost ziua diabetului si am petrecut-o cat se poate de frumos, impreuna cu baietelul meu de 3 ani si toti cei care au participat la intalnirea organizata de doamna doctor Mihaela Vlaiculescu. Ne-am bucurat din plin si sentimentul ca nu sunt singura mi-a umplut inima. De asemenea privindu-i pe toti acesti oameni frumosi m-am gandit ca si eu sunt asa. :-)
                 De atata bucurie necesarul de insulina s-a prabusit, asa ca zigzagurile mi-au tot intepat ziua dand un plus de suspence. In timpul piesei de teatru de improvizatie. la care am ras cu lacrimi m-am trezit cu 54 vertical si pentru ca nu gaseam glucometru am luat glucoza cat sa ma asigur ca voi fi bine.(am facut si eu ca tot omul, (1,8 u de) insulina pentru pizza) Era prea frumos ca sa lesin eu acolo.
               Va imbratisez pe toti cu bucurie si va anunt ca m-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca fiecare putem imbunatati cu ceva viata cu diabet. Binenteles incepand cu propriul autocontrol, apoi daruind din prisosul nostru ace, informatii, sprijin, aratand in mod sincer ca putem fi oameni , ca diabetul nu ne invalidizeaza automat.
  Si m-am gandit ca a scrie pe blog poate fi modul meu de a arata cum e viata cu diabet, cu bune si rele, cu dulci si amare.
               Nu am mai scris de mult timp si nici macar nu am mai deschis blogul. Cu toate ca am nenumarate scuze, principalul motiv a fost ca m-am blocat, mi-am pierdut motivatia. Cred ca faptul ca nu imi scade glicata sub 7 ma face sa ma rusinez sa scriu. Cand scrii risti sa fii exemplu, iar eu nu m-am considerat unul bun.
               Ei bine, nu scade pentru ca am parte de foarte mult stres, viata mea a capatat un ritm ametitor al situatiilor foarte neplacute. 2 decese in familie in mai putin de un an ,de exemplu, pana la dificultati financiare care m-au facut sa renunt la Dexcom. Insa solutiile sunt la tot pasul, mai putin pentru inlocuirea celor dragi care au plecat. Uneori multimea variantelor de solutii imi dau mai multa bataie de cap decat problema insasi.
             Si am inceput cu blogaritul prin a cauta in istoricul comentariilor. Am avut parte de niste ciupituri amare din partea unei persoane care a comentat acum cateva luni. De genul ca mananc nu gluma,  daca nu cumva am probleme cu greutatea, ca ma joc cu glicemiile , de ce nu incerc ceva naturist in loc de insulina. Va rog, nu va enervati, am facut-o deja eu si m-am calmat. Ma bucur ca m-a citit si i-am dat explicatiile mele.
             Acestea fiind spuse sper sa incep din nou sa scriu, pentru ca imi face mie bine si sper sa fie de folos macar unei singure persoane. Folos, in sensul partasiei la aceeasi viata cu diabet, chiar daca solutiile difera. Ne-am obisnuit, sper, cu totii sa nu luam informatiile ca atare ci sa le trecem totdeauna prin filtrul discernamantului si al sfatului de specialitate primit de la medic.
            Va imbratisez inca o data si va urez sa va fie viata cu cer senin, de un albastru superb!

                 
                 

miercuri, 31 decembrie 2014

Am 2 anisori...de blogareala

                Va doresc  La multi ani tuturor! In noul an sa aveti multe bucurii, sa fiti puternici in momentele dificile si acestea sa fie putine, sa va bucurati de familia frumoasa pe care o aveti, sa fiti sanatosi ca sa puteti sa le faceti pe toate cu voiosie !
            Anul care a trecut am scris mai putin pe blog , insa cred ca acest lucru se poate remedia anul viitor.
            2014 a fost  foarte plin si destul de dificil pentru mine. O lucrare grea si contratimp cu tensiuni in familie, boala si apoi moartea tatalui meu , glicemii mari date de stres. Dar...trebuie sa recunosc ca nu au fost putine nici lucrurile placute pe planul diabetului: achizitionarea Dexcomului si comfortul dat de folosirea acestuia, aprobarea dosarului pentru pompa de insulina care spre surprinderea mea nu a necesitat interventii financiare, pe care oricum nu intentionam sa le fac. Bine, ramane de vazut daca intru in posesia acestei pompe. Deocamdata astept sa aduca marfa la farmacia spitalului si sa sper ca nu exista cine stie ce piedici .
                Un alt lucru bun este multimea de informatii furnizate de experienta cu Dexcom.
                O mare bucurie este ca m-am incris pe grupul Noisidiabetul unde la orice ora gasesti pe cineva care sa raspunda la te miri ce intrebare, uimire, nedumerire si dai garantat de privighetori de noapte care controleaza glicemii , iar in paralel stau pe Facebook.
                Am primit in dar si ace de pen, ca sa vezi ce bucurii ciudate au oamenii cu diabet! Ooo, multe ace, sa ma intep cu ele fara durere!
                 Anul acesta am facut consultatie la d-na doctor Mihaela Vlaiculescu si am participat la doua intalniri cu mamici si copii. Minunate momente.
                Am aflat in 2014 ca exista Night Scout care a devenit astfel un proiect de implinit pentru ianuarie 2015. Dati cautare pe Google. Merita. Mai este si grupul de pe Facebook   CGM in the Cloud. Merita urmarit.
                O alta bucurie a fost rezovarea partiala a problemei hiperglicemiilor de stres cu Bucuros si relaxat de la Dacia Plant (antistres pe romaneste), care nu dau somnolenta sau dependenta dar imi calmeaza cu 50% hiperglicemiile de stres.
                De asemenea o nesperata redresare a glicatei cu 0,9 mai buna intr-o singura luna.
                Poate au fost multe alte bucurii, reusite si mici victorii zilnice cu care nu ma laud , ci doar vreau sa spun ca exista si impliniri in viata cu diabet. 
                 Pentru anul 2015 sper sa fiu purtatoare fericita a pompei de insulina. Vreau si trebuie sa pun ordine pe plan culinar. In ultima vreme nu mai aveam nici un program. Vreau sa am glicate in tinte. Si sa pastrez tot ce este deja bun. Aaa , si sa fac mai mult sport, a se citi sa fac sport. Si sa mai scriu pe bloguri. Mai multa ordine in viata ca sa fie timp de toate. 
               In linii mari cam atat. Va doresc tuturor sa aveti spor in toate cate va sunt bune! La multi ani 2015!

vineri, 7 noiembrie 2014

Despre Dexcom (1)

                Este mult mai bine de cand Dex a intrat in viata mea. Obisnuiesc sa spun ca este ca si cum pe trei sferturi nu as mai avea diabet. 
         Teama hipoglicemiilor pe care nu le mai simteam defel devenise insuportabila.
          Degetele aveau bataturi de la atatea testari si uneori trebuia sa ma intep si de 5 ori pana reuseam sa scot stropisorul de sange.
          Nu puteam sa ma odihnesc dupa pranz fara teama de a avea vreo hipoglicemie in somn. 
          Trebuia sa astept 2 ore dupa insulina rapida ca sa ma pot odihni.
          Hipoglicemiile in oras erau cu atat mai mult neplacute pentru ca trebuia sa ma spal pe degete si sa testez de cate ori era nevoie.
          Era nevoie de testari suplimentare pentru a observa trendurile  glicemiei ,cele atat de pretioase.
          Probabil ca fara Dexcom as fi incercat in continuare sa ma descurc cumva, insa acum daca ar fi sa nu il mai am mi-ar fi teribil de greu pentru ca m-am obisnuit sa am un asistent al diabetului meu. Si pentru ca nu se stie niciodata cum vor decurge lucrurile, bine ar fi sa invat cat mai multe despre specificul propiului diabet si despre modul in care diversi factori imi influenteaza glicemiile. 
          Primele glicate cu Dexcom au fost...mai mari si ma asteptam la acest lucru. Pentru ca am evitat hipoglicemiile. Dar cu atat mai mult o glicata fara hipoglicemii mari este mai pretioasa pentru sanatate, si poate fi o victorie stralucita. :-)
           

duminică, 3 august 2014

Sterg praful de pe blog

              Sunt foarte obosita si scriu pe blog doar ca sa sterg praful de pe el. As vrea sa scriu un review la Dexcom dar mi-e prea somn.
              In ultima vreme am avut glicemii destul de mari pe baza de stres si de cateva zile ma bucur de glicemii foarte bune. 
             Am fost miercuri la o consultatie la doamna doctor Mihaela Vlaiculescu si am prins elan. Consultatia m-a impresionat foarte mult pentru ca ma putut discuta in liniste si am primit raspunsurile cautate.
            Am de obtinut glicemii bune luna aceasta pentru a rezolva misterul unei glicate mai mari decat indica media aritmetica a glicemiilor din ultimele luni. Desi aritmetic ar trebui sa am glicata 5,9 eu o am 7,4...mister mare. Singura explicatie ar fi ca am stat ore bune pe glicemii peste 200 si chiar daca media zilei a fost 140 in acea perioada, m-am glicat. Nu imi place deloc aceasta situatie pentru ca sotul meu si cu mine ne mai dorim un bebe...
             Solutia salvatoare  pentru a scapa de hiperglicemii a venit uitandu-ma pe geam. Intr-o dimineata de acum trei zile m-am trezit pe la 6  si m-am apucat de lucru. Dupa un timp m-am uitat pe fereastra si am vazut un nene care pedala la bicicleta de fitness din micul parculet de copii de vis- a -vis de blocul nostru. Mi s-a aprins becul. M-am echipat si m-am dus de am lucrat la cele trei aparate de fitness cam 20 minute, pana au venit cei de la spatiu verde sa faca curat in parc , facand astfel praf si miros de motorina arsa de la suflanta de frunze.
             Ei , acele minute de sport m-au inveselit si mi-au dat un tonus foarte bun toata ziua , in care, in sfarsit nu am mai avut hiperglicemii dupa atata vreme de chin. Si pana in ziua de astazi bune au ramas glicemiile. (3 zile) 
             In a doua zi am facut cam 30 minute, insa mi-a crescut glicemia pe moment la 170 apoi a mers bine toata ziua. Cred ca a fost din cauza dezhidratarii, pentru ca nu am mai baut apa inainte de exercitii .
             Sunt in continuare incantata de Dexcom. Sunt la al treilea senzor, mai precis in a 42-a zi. Dupa ce in a 5-a zi m-a stresat cu semne de intrebare persistente, incat putin a fost sa nu il scot, insa i-am dat restart si a fost bine. In a 33-a zi mi-a dat semne de intrebare in perioada cu placinta dinaintea dublei calibrari de (re)start. Tocmai am umezit plasturele cu alcool izopropilic pentru a scoate senzorul, cand baz-baz mi-a cerut calibrarea. I-am dat si a mai mers impecabil inca o saptamana. Ei, acum ca l-am laudat  sper sa mai mearga. Nu sunt zgarcita, dar daca merge perfect de ce sa il scot...
            Am marit doza de Lantus la 13 u pentru ca nu mai ieseam la capat cu hiperglicemiile. Astazi cred ca am fost de 12, dar m-am descurcat si cu 13u, fara hipoglicemii urate, doar de bun simt . Cred ca voi ramane cu aceeasi doza si maine. Ramane loc pentru fructe :-) La inceputul anului aveam 9-10 u de Lantus.
            Postarea aceasta ar fi mers pe Jurnal de diabet, dar acum o las aici.
          Glicemii bune tuturor si o vara frumoasa in continuare!
            
              

joi, 3 iulie 2014

Sa nu uit...

        Nu prea mai am timp nici macar sa deschid laptopul d"apoi sa scriu pe blog. Am scris in mintea mea si ca sa nu uit pun aici ce as vrea sa mai postez:

  •  Ceva despre insulina bazala in general despre cum poate completa actiunea rapidei la mese.
  • Un rewiev la Dexcom g4
  •  Ceva despre ce nu imi place sa aud ca dulcinica.
  •  Despre cum e cu Dexcom in lume.
  •  Despre cum este sa fii mamica cu diabet.
  •  Despre ce s-ar putea face pentru cei care au diabet.
  •  Despre bratara de SOS diabet.
  •  Despre cum ne alegem glucometrul.
  •  Despre Pendiq.
  •  Despre hipoglicemiile nocturne si pompa de insulina.
  • Despre cum ne pregatim pentru  consultatia de 3 luni 
  • Despre depresia dulce
  • Despre Your diabetes may vary
  • Despre pompa de vis
  • Cateva zvonuri din lumea diabetului
  • Un curriculum vitae al diabetului meu
  • Un caz trist, mai sunt si din acestea din pacate...
  • Despre dulcea nepasare
  • Tipul 1 tipul 2 ce-au de-a face amandoi
  • Despre drepturile persoanei cu diabet si obligatiile...
  • Cu diabetul in spital
  • Vara cu diabet
  • Ce e frumos cu diabet, adica partea plina a paharului.
  • Low carb si riscul de hipoglicemie
  • Daca insulina ingrasa
    Sper sa reusesc sa mai postez, macar o data pe saptamana. Imi face placere sa scriu pe blog si ma motiveaza sa am glicemii bune. Cand nu sunt prezenta aici ma tin de prostii, am glicemii mari, sunt stresata , am probleme. Glicemii bune tuturor si o vara cu bucurii!
                                Betica

O veste buna

              Nu vreau sa fac reclama, insa am aflat si am si trecut la fapte, ca farmaciile Dona au pana in noiembrie 2014 o campanie de testare gratuita a glicatei. Conditia este sa ai card de fidelitate Diabet Dona si probabill sa ridici insulina de la ei ca sa vada ca esti diabetic. Primesti un Voucher cadou cucare mergi la un laborator Graal. Detalii aici . Daca esti diabetic tip 1 ai dreptul sa faci gratuit aceasta analiza o data la trei luni pe durata campaniei.
            O prietena mi-a spus de aceasta campanie si am intrebat la farmacia de dupa colt insa nu stiau nimic. Doar unele farmacii Dona participa la acest program.
        Am vrut sa anunt acest lucru pentru ca au mai fost astfel de campanii si in trecut  si mi-a parut tare rau ca nu am stiut si eu. Vodafone a dat teste de glicemie, de ex.
        Asa ca sunt posesoarea unui voucher  pe care il voi folosi saptamana viitoare. Mai ales ca ultima analiza pe care am facut-o la Synevo... cred 100% ca e gresita. Mi-a iesit 7,5 . Ma asteptam la 5,7. Dupa glicemiile mari pe care le-am avut de atunci ma astept la 6- 6,3.